credință

Conştiinţa este îngerul lui Dumnezeu, care ne păzește și ne îndrumă

Când conştiinţa te mustră, înseamnă că Dumnezeu te ceartă şi trebuie să te bucuri că nu te lasă uitării. Trebuie să avem pururea înaintea noastră păcatele noastre, ca să ne pălmuiască conştiinţa prin mustrare, să dobândim lacrimi la rugăciune şi să nu mai greşim. 

Să-ți păstrezi credința!

Să-mi spui, de unde iei puterea Când viața-ți dă să-i bei amarul Și ești silit să-i guști durerea, De unde, de-ți lipsește harul?

Fântâna minunată și copacul care se închina Sfântului Gherasim

Înainte de 1925, se petrecea și un alt lucru nemaipomenit. Lângă fântână există un platan mare, plantat acolo de Sfântul Gherasim. Acesta, când ajungeau în apropierea lui sfintele moaște, își apleca ramurile și se închina! Cei mai bătrâni își amintesc de asta și se înfioară când își aduc aminte.

Treptele credinței sau despre „nebunia” sfinților

Cartea părintelui Ioan Dumitru Popoiu, consilier cultural al Mitropoliei Germaniei, Europei Centrale și de Nord, se înscrie în preocuparea constantă de a analiza teologic fenomenul religios. Lucrarea se numește „Nebuni pentru Krishna și nebuni pentru Hristos. O fenomenologie a formelor de devoțiune extremă” și a apărut la Editura „Doxologia” de la Iași în anul 2020. Cartea se bucură de un excepțional „Cuvânt de întâmpinare” datorat Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Serafim și este o dezvoltare a tezei de doctorat pe care părintele Popoiu a susținut-o cu Domnul Remus Rus, reputatul profesor bucureștean de Istorie a Religiilor, cunoscut și apreciat pentru întreaga sa activitate profesorală și publicistică.

Tot ceea ce omenește nu se poate realiza devine posibil cu harul lui Dumnezeu

Toate cele neplăcute, care rămân în sufletul vostru și provoacă stres, pot să devină un pretext pentru adorarea lui Dumnezeu și să înceteze de a vă istovi. Aveți încredere în Dumnezeu. Nu spune Apostolul Pavel: „​Întru toate suntem necăjiți, dar nu striviți”?

Sfântul Ioan de Rila ajută o fată de 40 de ani să se căsătorească

Când am ajuns și ne-am apropiat să sărutăm moaștele întregi ale plăcutului lui Dumnezeu Sfântul Ioan, medalionul meu de la gât, cu Maica Domnului și Pruncul, s-a des­prins de pe tăblița de argint, căzând pe racla Sfântului Ioan.

Despre nebunii pentru Hristos – fragment din cadrul unui interviu cu Jean Claude Larchet

Dându-se drept nebuni, îşi atrăgeau dispreţul, batjocura, lăsându-se insultaţi şi adesea bătuţi. Ei suportau aceasta cu răbdare, fără a răspunde, fără a avea agresivitate reciprocă, ură sau ranchiună împotriva persecutorilor ci, dimpotrivă, fiindu-le recunoscători, iubindu-i mai mult şi rugându-se pentru ei.

„Sfinte David, este nevoie să mergi la Londra acum!”

Fericitul Stareţ era atât de sigur că Dumnezeu îl ascultă pe Cuviosul David şi simţea o astfel de familiaritate cu el, încât adeseori devenea poruncitor şi foarte grăbit. Astfel, într-o după-amiază cineva i-a telefonat din Londra. Se dezmembra o familie sau, mai bine zis, era deja dezmembrată. Stareţul s-a mâhnit peste măsură, deoarece credea adânc în sfinţenia căsătoriei şi a familiei.

„Sfinte Pantelimon și Sfinte Nectarie, să-i luminați pe doctori să reușească intervenția chirurgicală”

Domnule profesor, așteptați puțin. Cred în știința dumneavoastră, dar cred și într-o știință mai înaltă care se numește Biserica și acolo sunt Dumnezeu și sfinții care fac minuni. Eu de ieri seară m-am rugat la doi Sfinți, Pantelimon și Nectarie, și aceștia mi-au spus că nu este nevoie să mă operez. Vă rog să mă lăsați să merg acasă.

„Ce caut eu la moaștele Sfintei Parascheva, dacă Dumnezeu pentru mine nu există?”

După câteva clipe, nu auzeam în capul meu decât „Dumnezeu există!”.

Pagini