credință
 

Filocalia Părintelui Stăniloae la 70 de ani de apariție. Sfințenie și curaj

Era într-o seară de decembrie, la sfârșitul anului 1975. Atunci, în locuința din strada Cernica, părintele Stăniloae  primea o vizită de care se bucurase cu mult înainte. Tocmai venise cineva de la tipografia Editurii Patriarhiei, care se numea pe atunci, dacă nu mă înșeală memoria, „Editura Institutului Biblic”. Tipograful, un bărbat mai în vârstă, cu ochelari, era și el conștient de semnificația momentului. A scos dintr-o servietă imensă șpalturile volumului cinci din „Filocalia”. Părintele Stăniloae urma să le corecteze, iar apoi să le ducă la tipografie, pentru forma finală care trebuia să intre la tipar. Pe vremea aceea, a tipări o carte era un lucru anevoios, în mai multe etape, cu probleme tehnice specifice, uitate astăzi, în era digitalizării. Totodată, tipograful i-a arătat părintelui Stăniloae propunerea de copertă. Se menținea aceeaşi copertă, cea a primei ediții.

Sfânta Împărtăşanie ‒ „hrana” care ne uneşte cu Hristos

Avem nevoie întâi de toate, de adevărata redescoperire a adevăratului sens al Sfintei împărtăşanii. Avem nevoie, şi mai mult, de redescoperirea Sfintei împărtăşanii ca hrană esenţială ce are rolul de a ne uni cu Hristos. Avem nevoie de redescoperirea adevăratului sens al pregătirii ca centru al vieţii noastre duhovniceşti.

Cuvânt al IPS Teofan la întronizarea ca Episcop al Hușilor a PS Ignatie

Rugăm pe Dumnezeu, a Cărui „făptură suntem, zidiți în Hristos Iisus”, să întărească arhiereii și preoții Bisericii spre slujirea poporului cel dreptcredincios cât mai aproape de ceea ce El, Dumnezeu, așteaptă de la noi. Îl rugăm să ne ierte pentru slăbiciunile și neputințele noastre, precum și pentru toate smintelile care aduc tulburare, nedumerire și confuzie între credincioși. Nădăjduim în iertarea și mila lui Dumnezeu, ne încredințăm iubirii Sale nețărmurite, așteptăm arătarea tainei Împărăției Sale și rugăm să aibă sub oblăduirea Sa pe robul Său Ignatie, Episcopul Hușilor dimpreună cu toți preoții, monahii, monahiile și dreptcredincioșii creștini din această binecuvântată Eparhie.

Sfântul Mucenic Alexandru Episcopul și cei dimpreună cu el - drumul spre sfințenie

Rămânând tari în dreapta credință, chiar și în fața morții, Sfântul Mucenic Alexandru, unul dintre ostașii care îl chinuiseră și alte patru femei care au fost martori ale minunilor înfăptuite de acesta, au luptat până când au primit cununa biruinței, în lumea veșnică.

Una este judecata lui Dumnezeu, şi alta judecata oamenilor

Greşelile omeneşti, ale mele, ale dumneavoastră, ale sinodalilor, ale patriarhului ‒ toate vor fi judecate de Dumnezeu. Căci una este judecata lui Dumnezeu, şi alta este judecata oamenilor. Cât de des se întâmplă ca lucrarea ce minţii întunecate de patimi i se pare a fi o greşeală să se descopere, cu voia lui Dumnezeu şi cu timpul, a fi lucrare sfântă, şi cununa să îl încununeze pe cel ce a lucrat aceea!

Starețul Iona – duhovnicul celor îndurerați și rătăciți

Încet-încet, printre oameni, un părinte înalt, dar aplecat de spate, pășea smerit. După felul cum privea bătrânul stareț spre fiecare om, parcă liturghisea, îndreptând cădelnița spre fiecare icoană. Pe unii îi binecuvânta, unora le răspundea și îi miruia. Însă pe toți îi lua în suflet numai printr-o simplă privire. O imagine desprinsă din viețiile apostolilor ‒ mi-am spus. Purta multe boli, însă suferința trupului nu-i umbrea bucuria din suflet, pe care știa să o transmită și celorlalți. În ultimele clipe ale vieții, părintele le zicea ucenicilor: „Nu vă descurajați, vom comunica duhovnicește. Dragostea este mai presus de toate, dragostea învinge orice!”. Deși înconjurat tot timpul de evlavia creștinilor, părintele Iona își cerea mereu iertare și se simțea stingherit de cinstirea omenească. Cu toții cunoșteau unica și cea mai mare armă a părintelui: Iubirea, iubirea, iubirea.

Sfinții Cuvioși Mărturisitori Visarion și Sofronie - drumul spre sfințenie

Suferind multe chinuri din pricina catolicilor, Sfinții Visarion și Sofronie i-au întărit pe mulți oameni în dreapta credință. În vreme ce Sfântul Visarion a sfârșit decapitat, Sfântul Sofronie a trecut cu pace la cele veșnice, după ce a suportat asprimea a două închisori.

Sfântul Sofronie Mărturisitorul ‒ întemniţat şi chinuit pentru credinţa în Hristos

Văzând asuprirea şi nedreptatea la care erau supuşi românii ardeleni ortodocşi şi arzând de râvnă pentru Hristos, a umblat ani de zile prin satele din Ardeal, îndemnând pe credincioşi să păzească cu sfinţenie credinţă ortodoxă. Pentru aceasta, la porunca craiului Ardealului, a fost aruncat în temniţă şi bătut cumplit pentru râvna şi îndrăzneala lui.

Cum îi pregătim pe copii să-L cunoască pe Dumnezeu?

A părinţilor, mai mult decât a oricui altcuiva, este îndatorirea de a-i învăţa pe copii această formă specială de comunicare numită „închinare”. Simbolurile se cer explicate, iar explicaţiile cer dăruire. Limbajul noastru religios, felul în care ne comunicăm credinţa, prin tot ceea ce spunem şi înfăptuim, necesită o reflecţie atentă.

„Îți cunosc boala, nu-ți face griji, te vei vindeca și va fi bine”

Maria citea cartea despre viața măicuței, iar când a aflat că am nisip de la mormântul ei, mi-a cerut să-i dau. Și iată, cum i-am dat nisipul, îi vine în vis măicuța. O mângâie cu mâna pe gât și-i spune: „Îți cunosc boala, nu-ți face griji, te vei vindeca și va fi bine”. Acum Maria nu mai are nevoie de operație.

Pagini