Sfânta Liturghie a fost oficiată de un sobor de preoţi şi diaconi în frunte cu Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul – Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, alături de Protopopul de Rădăuţi – Petru Lupăştean Barfă şi Părintele Gheorghe Calancea – preot paroh la Parohia Bilca 1, iar răspunsurile liturgice au fost date de Corul parohiei.

Biserica parohială „Adormirea Maicii Domnului” Bilca, a fost zidită din piatră şi cărămidă, în anul 1868, prin grija preotului Tomovici Grigorie, a învăţătorului Brăilean Gheorghe şi a primarului Ungureanu Ştefan, cu ajutorul Fondului Bisericesc şi al credincioşilor. Terenul pentru clădirea bisericii a fost dăruit de Balan Dumitru, de fiul său, Toader, şi de Sofian Ilie. Biserica a fost sfinţită în anul 1877, de către vicarul arhiepiscopal Silvestru Moraru Andrieica, în timpul arhiepiscopului şi mitropolitului Bucovinei şi Dalmaţiei Teoctist.

În cuvântul de învăţătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Damaschin a spus: „Oare ce ar trebui să facem noi ca să ne păstrăm starea aceasta cât mai mult timp, e o zi de sărbătoare şi afară şi înăuntru şi-n natură şi în noi şi pe chipurile dumneavoastră şi pe hainele dumneavoastră se simte lucrul acesta, se simte lucrul acesta văzut, se simte în cuvinte, se simte în cântări. Dar ce ar trebui să facem ca să păstrăm lucrul acesta frumos cât mai mult, cum se păstrează bunătatea, cum se păstrează frumuseţea, cum se păstrează gândul curat. Acestea ar trebui să fie întrebările pe care să ni le punem pentru a nu ne bucura doar acum puţin şi apoi să uităm şi să ducem cât mai multă vreme duhul acesta frumos, curat, bun, să auzim mai des cuvintele acestea: „Uite, acesta este un om bun, acesta este un copil bun!”. Astăzi dacă vă uitaţi în calendar, din păcate scrie acolo că se citeşte astăzi o pildă numită Pilda lucrătorilor răi, dar de ce să nu fie pilda lucrătorilor buni, ce ar fi trebuit să facă acei lucrători despre care am auzit în Sfânta Evanghelie de astăzi încât să se spună despre dânşii Lucrătorii ce buni, Pilda lucrătorilor celor buni. De ce scrie şi în calendar de răutate, de ce scrie? Pentru că sunt printre noi şi noi câteodată suntem tot aşa – Lucrători răi! Hai să vedem ce au făcut ei şi ce ar fi trebuit să facă pentru a se schimba titlul acestei pilde. Un om stăpân al casei sale avea o vie. Via se îngrijeşte greu, un om singur nu poate să îngrijească o vie, are nevoie de ajutor şi acest om a angajat oameni, cinstit, corect şi frumos care să lucreze în via lui. Le-a dat tot ce aveau nevoie, el s-a dus mai departe. Când a venit toamna şi a venit vremea să se culeagă strugurii a trimis câteva persoane care să ia ceea ce i se cuvenea. Aceştia văzând că stăpânul viei lipsise atât de mult timp li s-a năzărit că ei sunt stăpânii viei şi atunci i-au alungat pe cei ce veniseră să ceară roada, pe unii cu pietre, pe unii cu vorbe urâte, pe alţii i-au şi omorât. Atunci stăpânul a zis: „Lasă că trimit pe fiul meu, poate se vor ruşina de el”. Atunci lucrătorii au zis: „Fiul acesta este viitorul stăpân, hai să-l lichidăm pe dânsul şi via va rămâne pe totdeauna a noastră”. Întrebarea care se pune este ce va face stăpânul cu aceşti lucrători. Foarte simplu de răspuns: pe cei răi cu rău îi va pune şi via o va da altor lucrători care vor aduce roada la timp.”

La finalul programului liturgic s-a oficiat o slujbă de pomenire pentru ctitorii, slujitorii şi binefăcătorii aceste biserici. (Constantin AGAFIŢEI)