Ierarhul a fost întâmpinat cu mare bucurie de obștea maicilor așezământului monahal, de numeroși credincioși veniți din mai multe zone ale țării, dar și de monahi și monahii din cuprinsul eparhiei care au venit să o cinstească pe Maica Domnului și să primească binecuvântarea arhierească.

Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Altarul de vară al așezământului monahal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, răspunsurile liturgice fiind date de corul maicilor mănăstirii.

După citirea Sfintei Evanghelii, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a rostit un cuvânt de învățătură în cadrul căruia a subliniat importanța marelui praznic al Nașterii Maicii Domnului. „Nu este doar o zi în care o cinstim pe Maica lui Dumnezeu, a cărei naștere o prăznuim noi astăzi, nu este doar o zi în care să-i cinstim mai devreme pe părinții ei, drepții Ioachim și Ana, a căror cinstire liturgică o vom avea mâine, nu este doar o zi în care să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a dăruit-o pe Maica Domnului, pentru că S-a milostivit spre neamul acesta căzut și în așteptare, ci este o zi în care preaslăvim, în care conștientizăm lucrarea lui Dumnezeu cu neamul omenesc.”

Preasfinția Sa a subliniat faptul că numai prin Născătoarea de Dumnezeu s-a putut împlini mântuirea oamenilor, Iisus Hristos venind în lume prin cea aleasă de Dumnezeu. „O numim pe Maica Domnului plinirea rânduielii Ziditorului. Rânduiala pe care Ziditorul lumii, Făcătorul lumii și Mântuitorul lumii o are cu noi, oamenii, se plinește prin Maica Domnului. Cu Maica Domnului s-a plinit pregătirea omenirii pentru venirea Domnului nostru Iisus Hristos. (…) La plinirea vremii a venit Domnul, a trimis Dumnezeu Tatăl pe Fiul său născut din Pururea Fecioara Maria. Ce înseamnă plinirea vremii? Pentru că dacă am înțelege ce înseamnă plinirea vremii în înțelesul lucrării acesteia de mântuire a Domnului cu lumea, vom înțelege ceva din viețile noastre, când se plinește vremea și pentru noi, ca Dumnezeu să lucreze personal în viața noastră, la mântuirea noastră.”

În continuare, ierarhul a vorbit despre interpretările Sfinților Părinți asupra conceptului teologic de plinire a vremii. „Pe de o parte, plinirea vremii înseamnă că timpul s-a plinit, că este timpul potrivit, că în acest moment toate sunt gata. Dumnezeu este atotputernic, Dumnezeu este suveran și Dumnezeu statornicește, rânduiește și pregătește această vreme. (…) Alți părinți însă tâlcuiesc plinirea vremii ca fiind nu numaidecât timpul prielnic, momentul potrivit, vremea când toate erau rânduite, toate erau gata. (… ) Plinirea vremii este când s-a umplut paharul, când răutatea era la apogeu, când oamenii erau pe marginea prăpastiei. (…) Dumnezeu a intervenit în lume când lumea singură nu se mai putea ridica, nu mai putea să facă nimic. Prorocii nu mai erau ascultați, legea nu era respectată, puțini erau aceia care o făceau; așa tâlcuiesc unii părinți, că Dumnezeu a intervenit in extremis.”

Totodată, Părintele Episcop-Vicar a evidențiat faptul că cererile către Dumnezeu primesc răspuns la momentul considerat de El potrivit. „Omul poate să ceară ajutor de la Dumnezeu în orice problemă. Și Dumnezeu poate să vină cu răspunsul imediat sau să vină cu răspunsuri mai târziu, să vină cu un altfel de răspuns. (…) Și aceea este vremea când trebuie să se împlinească ceva cu noi. Câteodată vine mai târziu și noi așteptăm și ni se pare că Dumnezeu nu ne aude, că Dumnezeu nu știe, că Dumnezeu ne-a părăsit. Altă dată intervine Dumnezeu în viața noastră altfel decât ne-am închipuit noi; nu doar că nu se plinește vremea, timpul, când am vrea noi, ci și modul cum Dumnezeu ne rezolvă problemele noastre sau dă soluții la problemele noastre este altfel decât am așteptat noi.”

Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a prezentat și explicat Evanghelia zilei, subliniind faptul că atât Maria, cât și Marta ar trebui să fie exemple demne de urmat pentru creștinii de astăzi. „Nu o disprețuiți, vă rog, pe Marta, lăudând-o prea mult pe Maria și nu o disprețuiți pe Maria că este inactivă, lăudând-o mai mult pe Marta că se ostenește. Noi trebuie să fim și Marta și Maria în lucrarea noastră împreună, lucrarea noastră cu Dumnezeu.”

În încheiere, ierarhul i-a asigurat pe cei prezenți că nimeni și nimic nu îi va putea îndepărta de iubirea Tatălui Ceresc, îndemnându-i să creadă în El cu toată ființa lor și să își îndrepte rugăciunea și către Maica Domnului, Mângâietoare și Grabnic-Ascultătoare. „Nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, cele ce se întâmplă acum în lume, nici cele ce vor să fie mai grele decât acum, poate la sfârșitul veacurilor, când într-un fel, se va pune o ceață peste oameni și peste omenire și Dumnezeu nu va putea să trimită nicio rază în lumea aceasta, nici cele de acum, nici cele ce vor să fie, nicio făptură nu va putea să ne depărteze pe noi de dragostea lui Dumnezeu și nu va putea să ne depărteze și nu ne vom depărta de Dumnezeu și vom avea credință că acest Dumnezeu lucrează în lume minunat și cu înțelepciune și spre mântuirea noastră, pentru că avem mijlocitoare înaintea lui, pe Maica Lui cea Preacurată și Maica Domnului și a noastră, a tuturor, a cărei naștere cu smerenie și cu pocăință și cu multă mulțumire înaintea lui Dumnezeu o prăznuim astăzi.”

La momentul rânduit, Preasfințitul Părinte Episcop-Vicar a hirotonit întru diacon pe teologul Mihail Spoială, pe seama Catedralei arhiepiscopale din Suceava – Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”.

La final, Preasfințitul Părinte Damaschin a oferit din partea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, distincția de vrednicie Ordinul „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” domnului Constantin Nechifor, unul dintre ctitorii principali ai mănăstirii, întrucât „a urmat exemplul Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, tânărul înțelepțit de Dumnezeu, care și-a îndeplinit cu devotament slujirea sa și și-a fundamentat credința ortodoxă pe înțelegerea Evangheliei, mărturisind-o curajos semenilor săi prin faptă și cuvânt.”

Maicii starețe stavrofora Maria Deac i-a fost oferit Ordinul „Sfântul Ierarh Iacob Putneanul”, întrucât a „urmat exemplul Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, strălucit dascăl și întemeietor de școli, de numele căruia se leagă tipărirea primului Abecedar românesc și tipărirea în limba română a cărților de cult și a altor lucrări ziditoare de suflet, neobosit păstor duhovnicesc și apărător al credinței, care și-a asumat ca misiune și ajutorarea culturală și spirituală a creștinilor ortodocși români din interiorul arcului carpatic.”

La final, soborul de slujitori condus de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a oficiat slujba Parastasului la mormântul episcopului Gherasim Putneanul, ctitorul așezământului monahal.

Scurt istoric

Primul locaș de cult ridicat în acest loc binecuvântat de Dumnezeu a fost biserica aflată sub ocrotirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, construită în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea prin grija boierul Morțun.

În anul 1992, după o perioadă în care locașul de cult a fost schit și mai apoi biserică parohială, la inițiativa și cu implicarea Preasfinţitului Părinte Gherasim Putneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, mănăstirea a fost redeschisă, formându-se aici o importantă obște de maici.

Începând din anul 2000, prin demersurile și osteneala Preasfinţitului Părinte Gherasim Putneanul și a credincioșilor de atunci, a fost ridicată noua biserică așezată sub ocrotirea Născătoarei de Dumnezeu, primind hramul „Nașterea Maicii Domnului”.

Sursa: arhiepiscopiasucevei.ro