Binecuvântare arhierească la Paraclisul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” în Duminica a XXVII-a după Rusalii
A treia duminică a Postului Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos a fost prilej de bucurie și rugăciune la Paraclisul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”.
În Duminica a XXVII-a după Pogorârea Sfântului Duh, când este relatată întâmplarea minunată referitoare la tămăduirea femeii gârbove, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie alături de arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și arhim. Serafim Grigoraș, starețul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”.
Răspunsurile liturgice au fost date de membri ai Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale.
În cadrul slujbei, la momentul rânduit, tânărul Dumitru Lucian Harasim a primit hirotonia întru diacon.
În cuvântul de învățătură intitulat „Gârbovirea – suferința unei lumi lipsite de Hristos”, publicat pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a prezentat înțelesul duhovnicesc al vindecării, într-o zi de sâmbătă, a femeii care era gârbove de optsprezece ani, de Însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos, minune relatată de Sfântul Evanghelist Luca. Înaltpreasfinția sa a subliniat că în ciuda faptului că era bolnavă femeia frecventa sinagoga, aspect pe care creștinii de astăzi înclină să îl neglijeze, mai ales atunci când se află în neputințe trupești. Ierarhul a adus în atenție fiecare etapă a întâlnirii Mântuitorului cu femeia aflată în suferință, prezentând totodată și atitudinea celor care nu s-au bucurat de această vindecare minunată.
Mai-marele sinagogii se arată a fi un om lipsit de discernământ, cu atât mai mult cu cât, mâniindu-se, a protestat împotriva binelui făcut, defăimând minunea. Prin atitudinea sa, încerca de fapt să își acopere necinstea și nelegiuirile. Se pare că nu atât vindecarea femeii l-a iritat, vindecarea fiind doar pretextul, cât mai ales faptul că poporul adera la învățătura lui Iisus și, mai mult, chiar credea într-Însul. Iisus, cunoscându-i inima, nu i se adresează direct, ci răspunde tot așa cum procedase mai-marele sinagogii, oarecum impersonal și la plural: Fățarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă oare sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, și nu-l duce să-l adape? (Luca 13, 15). (…) Nimeni nu ar fi putut lua o atitudine mai potrivită împotriva nedreptății, a nepăsării, față de durerea și nevoia altuia, a formalismului încrâncenat și cinic, a urii și fățărniciei învățătorilor de Lege, ca Iisus. Negreșit că protagonistul în discuție era unul dintre cei vizați de vaiurile expuse, ca unul care era cucernic numai la arătare. Nu întâmplător, Mântuitorul – în diferite circumstanțe – le recomandă Apostolilor: Feriți-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia. (Luca 12, 1). (…) Sabatul devenise o povară greu de purtat de către credincioși, exprimând dorința despotică a unor pseudo-lideri religioși de a respecta cu strictețe interdicțiile fixate de ei, ce frizau ridicolul. Din acest motiv, în învățătura Mântuitorului, porunca sabatului nu mai apare, în timp ce celelalte sunt recomandate. Viața unui om este mai presus sau dincolo de sabatul iudaic, peste care de altfel Se arată a fi stăpân Însuși Hristos. (…) Leacul împotriva mâniei este îndelunga răbdare și dragostea. Numai ele îl pot vindeca pe om de patima mâniei; acestea au fost de fapt și armele sfinților. În aceste virtuți se ascunde și mesajul Evangheliei de astăzi.
Dat fiind faptul că în această zi, 4 decembrie 2022, este prăznuită și Sfânta Muceniță Varvara, considerată ocrotitoarea minerilor, Înaltpreasfinția Sa adus în atenție aspecte din viața și martiriul acesteia.
Sfânta Muceniță Varvara, fiica nobilului păgân Dioscorus, o fată foarte frumoasă și inteligentă, a fost închisă de tatăl său într-un turn, pentru a o feri de ochii pețitorilor. Turnul s-a dovedit un loc potrivit și destul de propice convertirii sale la Creștinism, pentru că a avut timp destul să mediteze la opera lui Dumnezeu. Gesturile manifeste legate de credinţa sa au atras atenţia tatălui ei care, indignat de comportamentul fetei, a dus-o înaintea prefectului provinciei, Martinianus, pentru a fi supusă unui interogatoriu legat de crezul ei religios. Dincolo de ameninţările la care a fost supusă, Varvara a rămas statornică în credinţa sa în Hristos. În cele din urmă, prefectul a poruncit să i se taie capul, porunca urmând să fie dusă la îndeplinire de însuși tatăl ei. (…) Sfânta Varvara este ocrotitoare împotriva morţii năprasnice, provocate de fulgere sau de foc, dar și patroana artileriștilor și a minerilor, a arhitecţilor și a constructorilor. În popor se spune că dacă te rogi Sfintei Varvara nu vei fi aflat nepregătit în ceasul morţii.
