Credincioșii în majoritate din satele învecinate Mănăstirii Horaița și din orașul Târgu Neamț participă mâine la hramul Bisericii “Botezul Domnului“ (foto). După cum ne-a relatat arhim. Petroniu Marin, starețul Mănăstirii Horaița, deși drumul este anevoios, iar temperaturile sunt deosebit de scăzute în aceste locuri, la sărbătoarea mănăstirii vin mulți pelerini care doresc să cinstească ziua Botezului Domnului în străvechea ctitorie ridicată în timpul stăreției cuviosului părinte Ermoghen Buhuș. Pe lângă biserica mare, Mănăstirea Horaița mai are alte două sfinte lăcașe: Paraclisul “Sfântul Ierarh Nicolae“ (sfințit în a anul 2008 de Înalt Preasfințitul Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei) și Paraclisul “Pogorârea Sfântului Duh“ din turnul clopotniță. La Mănăstirea Horaița se organizează în fiecare an de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii procesiunea cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, de la Horaița la Horăicioara, eveniment la participă peste 1.000 de pelerini care se așază în rând pentru ca icoana să treacă deasupra lor.

Biserică unică prin elementele de arhitectură romano-bizantină

Așezată la altitudinea de 600 m, nu departe de poalele Muntelui Horăiciorul, lângă versantul răsăritean al munților Stânișoarei din Carpații Orientali, Mănăstirea Horaița a luat ființă în prima jumătate a sec. al XIX-lea. Biserica actuală a mănăstirii, cu hramul „Botezul Domnului" a fost ridicată în timpul stăreției cuviosului părinte Ermoghen Buhuș, între anii 1848-1867, fiind sfințită la 20 octombrie de către mitropolitul Moldovei, Calinic Miclescu. Biserica are 30 de metri lungime, 17 metri lățime și aproximativ 20 de metri înălțime și a fost construită exclusiv din piatră, doar bolțile fiind din cărămidă. Sfântul lăcaș este unic prin elementele de arhitectură romano-bizantină, precum și prin influențe rusești în numărul și configurația celor opt turle. Pictura, în stil neobizantin, pe un fond cărămiziu, a fost executată de Mihai Chiuaru, alături de ucenicii săi, între 1988-1993, și a fost sfințită la 4 iulie 1993 de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în vremea arhipăstoririi sale ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei. Impresionantă este catapeteasma bisericii, care a fost lucrată, după părerea unora, la Viena. Alte surse ne informează că aceasta ar fi fost realizată cu puțin timp înainte de anul sfințirii bisericii (1867), de către unii sculptori în lemn din apropiere. Sculptura în sine relevă ultima supraviețuire a barocului, familiar majorității catapetesmelor românești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În structura ei se află, după aprecierea unor specialiști în domeniu, trei tipuri de lemn: tei, păr și tuia. Catapeteasma este unicat în țară, probabil și în lume, în primul rând datorită așezării amvonului deasupra ușilor împărătești. (Constantin Ciofu)