Numeroşi oameni din oraşul Târgu Neamţ au ţinut să fie alături de credincioşii şi de părintele paroh din cartierul Blebea, care, după 14 ani de muncă, au reuşit să finalizeze zidirea şi pictarea Bisericii cu hramurile „Sf. M. Mc. Gheorghe“ şi „Acoperământul Maicii Domnului“. Prezent la sărbătoare, IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a fost întâmpinat la poarta locaşului de cult de un grup de tineri îmbrăcaţi în tradiţionalul costum popular şi de soborul slujitor, în frunte cu părintele Ioan Dogaru, protopopul Protoieriei Târgu Neamţ. La eveniment au fost prezente şi oficialităţi locale şi judeţene.

După tradiţionala primire, a urmat slujba de sfinţire a locaşului de cult, ce a început cu citiri din Psalmul 143, urmate de cereri şi rugăciuni. După aceea, credincioşii şi corul, conduşi de IPS Teofan, au pornit în procesiune şi au înconjurat biserica. La fiecare oprire, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a uns cu Sfântul Mir, în semnul Crucii, pereţii exteriori ai bisericii. După intrarea în sfântul locaş, a urmat punerea de către IPS Teofan a unei cutiuţe cu sfinte moaşte într-un locaş săpat special în masa Altarului, sigilat imediat cu ceară. După aşezarea moaştelor în masa Altarului, a urmat spălarea şi ungerea Sfintei Mese cu apă sfinţită şi cu mir, iar icoane ale celor patru evanghelişti au fost prinse de masa Altarului, câte una la fiecare colţ. Slujba a continuat cu punerea unui acoperământ subţire pe Sfânta Masă, strâns de Altar cu o bandă tricoloră şi pecetluită, după care masa Altarului a fost înveşmântată cu un acoperământ bogat împodobit, precum şi cu celelalte obiecte sfinţite, printre care antimisul, Sfânta Evanghelie, chivotul şi lumânări. După sfinţirea Altarului şi împodobirea lui, întreaga biserică a fost cădită, iar IPS Teofan a uns cu Sfântul Mir cei patru pereţi ai bisericii şi sfintele icoane, făcând pe fiecare semnul Crucii cu mir.

Înţelesul vieţii creştineşti

Slujba de târnosire a fost urmată de slujba Sfintei Liturghii arhiereşti, oficiată pe un podium special amenajat în curtea locaşului de cult. După citirea Sfintei Evanghelii, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a rostit un cuvânt de învăţătură, în care a vorbit despre înţelesul vieţii creştineşti: „Nu ne cere Dumnezeu să renunţăm nici la slujiri importante în viaţa lumii şi a cetăţii, nu ne cere să renunţăm nici la familie, nu ne cere să renunţăm nici la avere, ci toate acestea, care împodobesc viaţa noastră, pot fi împlinite în acelaşi timp cu mântuirea sufletelor noastre. Dacă omul îşi împlineşte aşa cum se cuvine slujba lui, dacă se mărgineşte a câştiga cinstit şi se luptă din toată fiinţa sa să aibă o familie binecuvântată, poate să-şi deschidă fiinţa lăuntrică pentru prezenţa Domnului Hristos în viaţa sa, pregustând încă din această lume taina Împărăţiei cerurilor“.

La finalul Sfintei Liturghii, în momentul împărtăşirii credincioşilor, pr. protopop Ioan Dogaru a dat citire hrisovului de sfinţire, după care pr. Constantin Platon, parohul bisericii din Blebea, a ţinut un cuvânt de învăţătură, în care a mulţumit ctitorilor. Drept răsplată pentru eforturile făcute, IPS Teofan l-a hirotesit pe preotul paroh Constantin Platon iconom stavrofor, oferindu-i crucea, bederniţa şi brâul roşu. Totodată, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a mulţumit enoriaşilor şi ctitorilor, oferind distincţii de vrednicie tuturor celor care au ajutat de-a lungul timpului la ridicarea şi pictarea locaşului de cult.

Ridicarea noii biserici din cartierul nemţean Blebea a început în 2000, la doi ani după sosirea în parohie a preotului Constantin Platon. Construcţia s-a înălţat pe un teren cumpărat în apropierea bisericii vechi, din lemn, preluând cele două hramuri ale acesteia - Sf. M. Mc. Gheorghe şi Acoperământul Maicii Domnului. În anul 2003 a fost oficiată prima Sfântă Liturghie în noua biserică, în ziua hramului, după ce părintele Antistescu, fostul protopop, a dat binecuvântare pentru slujire. Noua biserică e construită în stil ştefanian, arhitectura fiind respectată în cele mai mici detalii de o echipă de meşteri de la Oglinzi. În exterior este învelită în sită, adică în bucăţi subţiri de lemn asemănătoare cu draniţa, pe care le-au înflorat şi le-au aşezat pe biserică meşteri din Bucovina.