Prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxă Române, anul 2011 a fost consacrat Sfintei Taine a Cununiei și celei a Botezului.
S-au făcut recomandări ca școlile de teologie (seminarii și facultăți), ierarhii și preoții Bisericii să promoveze larg și prin toate mijloacele specifice valorile creștine legate de Taina Cununiei și de darul sfânt al nașterii de prunci, subliniindu-se tocmai frumusețea familiei creștine și binecuvântarea pe care o reprezintă venirea în lume și în sânul unei familii a copiilor.
Rațiunea unei astfel de alegeri o constituie tocmai situația tristă în care se află familia, la nivel mondial, european și național. Pentru a deduce, pe de o parte, „criza familiei“, iar pe de altă parte, pentru a ne da seama de înțelepciunea și grija deosebită a Bisericii față de fiecare fiu și fiică duhovnicească, vom prezenta câteva date statistice referitoare la nupțialitate, familie, procreație.
Spre exemplu, o statistică realizată anul trecut, la nivelul țărilor membre ale Uniunii Europene, constata că la fiecare 30 de secunde se pronunță un divorț, iar la fiecare 27 de secunde se săvârșește un avort. Din trei familii europene, doar una mai dă naștere la copii și chiar și numărul acestora este limitat cel mai adesea la unul sau maxim doi copii. Contracepția este tot mai larg răspândită, iar cabinete și persoane „specializate“ în tehnica uciderii pruncilor stau la dispoziția femeilor însărcinate, oferindu-le consiliere și recomandându-le mijloacele cele mai sigure de „prevenire“ a unei sarcini nedorite, iar în cazul apariției unei astfel de situații, tehnicile cele cele mai sigure de „lepădare“ a materialului genetic, precum este numit embrionul format și din care s-ar fi dezvoltat viitoarea ființă, dacă viața ei nu ar fi fost întreruptă atât de brutal și prin consimțământul persoanei care ar fi trebuie să îi fie cea mai apropiată și ocrotitoare - mama.
Așa se face că în prezent sporul demografie este unul negativ la nivelul întregului continent, în sensul că în nici o țară, dincolo de eforturile semnificative ale științei medicale de a prelungire speranța și durata de viață a omului, numărul nașterilor anuale nu îl depășește pe cel al deceselor.
O știre larg colportată în urmă cu doi ani anunța că un europarlamentar britanic, Jonathan Porrit, șeful Comisiei pentru Dezvoltare Durabilă, din cadrul instituției europene, în contextul încălzirii globale și făcând niște calcule absolut absurde, legate de nivelul de poluare din partea omului, considera că părinții și familiile care dau naștere la mai mult de unul sau doi copii sunt complet iresponsabile și atentează grav la integritatea mediului, a planetei, care, în viziunea sa era afectată și poluată de fiecare nouă ființă umană, iar soluția tacită propusă de el era salvarea planetei, prin limitarea până la omorâre, a potențialilor sau noilor ei locuitori.
Cu toate acestea, un raport al Parlamentului European de la finele anului 2008, ajungând la concluzia că Europa a devenit un continent îmbătrânit, aflat într-o reală „iarnă demografică“, recomanda înființarea la nivelul fiecărei țări membre a unor așa-zise Ministere ale Familiei, care să elaboreze și să implementeze politice sociale, demografice, menite să încurajeze întemeierea familiilor și nașterea de copii.
În privința avorturilor, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, consacrând dreptul absolut al femeii de a dispune asupra propriului ei trup, „consfințește“ accesul nelimitat la avort, ca un „drept necondiționat în întreaga Uniune Europeană“ și recomandă introducerea educației sexuale la vârste cât mai fragede în școli, însă nu o „educație pentru viață“, ci un „cult al plăcerii, al trupului și al morții“.

România - vicecampioană europeană la întreruperile de sarcină

La nivel național, un barometru de opinie din anul 2010 consemna adeversitatea relativ mare a românilor față de avort (28% din respondenți s-au pronunțat împotriva lui), față de divorț (63%) și față de homosexualitate (91%). Un alt raport, elaborat de Institutul Pentru Cercetarea Calității Vieții din România consemna faptul că 75% dintre persoanene interpelate se declaraseră împotriva avortului.
Dincolo însă de aceste opinii din sontaje, realitățile sunt altele și cu adevărat înspăimântătoare. Cu o medie de 3-4 avorturi la fiecare româncă, dar, bineînțeles repartizate diferit, 28% dintre românce sunt consemnate că săvârșind în timpul vieții fertile un avort, aproximativ 32% - două întreruperi de sarcină, aproape 30% - între 3-5 sarcini omorâte, și puțin sub 12% - peste 5 avorturi. O altă constatare se referă la debutul prematur și promiscuu în viața sexuală a tinerilor, iar ca efect s-a constatat că 40% dintre tinerele active sexual se încadrează în intervalul de vârstă cuprins între 11-13 ani. Jurnalele de știri anunță tot mai des și sub aparența unui înspăimântător „firesc“ cazuri de tinere însărcinate la 12-13 ani, ba chiar mai mult - copile care, mergând pe stradă alături de părinți, au născut „spontan“.
Prima lege aprobată de guvernul revoluționar provizoriu, la sfârșitul lui decembrie 1989 nu a vizat eliberarea deținuților politici, persoane care suferiseră cel mai adesea în mod nevinovat și gratuit persecuția și depersonalizarea temnițelor comuniste, nici acordarea unor reale drepturi și libertăți umane, care să întărească ființa umană cultivarea faptelor bune și a valorilor superioare, ci tocmai legiferarea avortului.
Ca urmare și efectele au fost și sunt încă sunt triste. Din decembrie 1989 și numai până în anul 2000 se săvârșiseră peste 11 milioane de avorturi. În anul 1990, spre exemplu, au fost săvârșite aproximativ un milion. În anul 2004, România a deținut tristul record absolut în această privință, ocupând locul întâi în Europa la numărul de întreruperi de sarcini. În prezent, se situează pe locul al treilea, în mod paradoxal după două țări civilizate: Anglia și Franța. S-ar părea că nici acolo nu se știu prea multe despre contracepție și cu atât mai puține despre virtutea creștină a înfrânării. O lume aflată în căutarea plăcerii, a cărei religie o constituie satisfacerea poftelor și a dorințelor dintre cele mai variate și păcătoase și al cărei Dumnezeu îl constituie banul. Iar, la nivelul țării noastre, cele mai multe întreruperi de sarcină sunt înregistrate în Moldova, altădată recunoscută pentru numărul mare de nașteri și prin aceasta a personalităților pe care le-a dat culturii și spiritualității naționale. Iașul a condus detașat în ultimii ani, putând fi considerat „capitala avorturilor“.
În fața unei astfel de situații, denunțând avortul a fi un grav păcat, ce atentează la libertatea și demnitatea umană, la istoria și viitorul neamului, Biserica s-a simțit și se simte responsabilă să apere valorile vieții și ale familiei, arătând că aceasta reprezintă mediul și cadrul cel mai potrivit dezvoltării personale și general umane, o „Biserică în miniatură“ sau „Biserica de acasă“, iar copiii, dincolo de a fi poveri sau piedici în calea acestei împliniri de sine, sunt adevărate daruri cerești și binecvântări dumnezeiești.
Iată de ce anul 2011 este, în cuprinsul Patriarhiei Ortodoxe Române, închinat apărării și elogierii familiei, a culmilor și frumuseților ei și a darului sacru al nașterii de prunci!