Demersul de faţă constituie, de fapt, o încercare de a promova şi a readuce în atenţia publicului cititor vechile biserici de lemn ale Moldovei, intrate în patrimoniul naţional. Multe dintre acestea necesită reparaţii capitale de urgenţă, altele, aflate într-o stare bună, cu o istorie de veacuri în spate, sunt insuficient cunoscute. Toate, însă, merită atenţia şi grija noastră pentru că, prin pierderea lor, pierdem o bună parte din identitatea şi din istoria locurilor pe care au fost construite.

Tocmai din aceste motive, pe lângă readucerea acestor biserici în atenţia publică, ne propunem să tragem şi un semnal de alarmă asupra pericolului în care aceste monumente de patrimoniu se află, astfel încât să poată fi salvate. În timp, multe dintre aceste lăcaşuri de cult au fost uitate de autorităţi şi chiar de comunităţile locale. Aşa se face că, în prezent, o mare parte, deşi extrem de valoroase, se află într-o avansată stare de degradare şi necesită de urgenţă lucrări de consolidare şi renovare. Despre urgentarea acestor demersuri, dar şi despre importanţa acestor monumente, despre vechimea şi valoarea lor arhitectonică şi spirituală vom discuta cu preoţi parohi, cercetători şi specialişti în istoria artelor şi cu autorităţi responsabile de acest domeniu.

De-a lungul timpului, au existat o serie de cercetări legate în mod particular de bisericile de lemn ale Moldovei. Unele dintre aceste studii relevă faptul că pe teritoriul Moldovei ar exista, în prezent, în jur de 300 de lăcaşuri de cult din lemn, în timp ce numărul celor din piatră sau din alte materiale de construcţie, dar care sunt foarte vechi nu poate fi estimat cu exactitate.

Apariţia bisericilor de lemn a fost o practică adânc înrădăcinată în tradiţia românilor, graţie unei civilizaţii a lemnului foarte dezvoltate. Tradiţia ridicării bisericilor de lemn s-a dovedit foarte puternică în mediul rural până în a doua jumătate a secolului XIX. Din acest motiv ea şi-a lăsat amprenta asupra unor biserici din secolele XVIII, XIX şi chiar XX, ridicate din materiale mai durabile.

Moldova, împânzită de biserici declarate monumente istorice

Numeroşi cercetători din domeniul etnografiei sau arhitecturii populare au întreprins, aşa cum spuneam, studii asupra tipicului bisericilor de lemn din zona Moldovei. În zona Bucovinei, cercetătoarea Maria Cioară a studiat monumentele de arhitectură din zona Rădăuţi, precum şi bisericile de lemn din extremitatea nordică a Moldovei.

În zona Botoşanilor, cunoscuta specialistă în etnografie, Angela Paveliuc Olariu a descris şi prezentat, într-un studiu realizat în colaborare cu Mitropolia Moldovei, cele mai importante biserici de lemn din Ţara de Sus, respectiv bisericile din Drohoi, Cerviceşti, Schit-Orăşeni, Săveni, Vlădeni, Talpa, Broscăuţi, Popeni. „Există biserici în zona Botoşanilor foarte modeste la exterior, dar foarte valoroase în interior. Lucrul acesta se explică prin faptul că ţăranul de aici nu a avut la îndemână lemnul, cum era în zona de munte, unde pădurea cădea pe om. Şi-atunci şi-a manifestat talentul în interiorul bisericilor, în cheile de boltă, în încadramentul uşilor. O astfel de biserică există la Băluşeni şi este o adevărată piesă de arhitectură veche“, consideră etnograful Angela Paveliuc Olariu.

Cercetătorul băcăuan Dorinel Ichim a studiat bisericile de lemn din zona etnografică Trotuş, declarate de câteva decenii monumente de arhitectură: Boiştea - Dărmăneşti, Caşin, Gura Văii, Merişor-Scorţeni, Şesuri - Magireşti, Rusăieşti - Poduri şi Bereşti - Tazlău. „Biserica de lemn este locul de interferenţă a artei culte cu arta populară şi reprezintă, din acest punct de vedere, o sinteză a spiritualităţii medievale româneşti. Aici sunt adăpostite minunatele icoane pictate pe lemn şi pe pânză, mobilierul cu splendida decoraţie încrustată, cartea veche românească şi un bogat inventar de cult. Ambiantul acestuia este completat de decorul interiorului, asemănător cu cel al casei ţărăneşti. Mobilierul tradiţional din lemn, textilele de interior, pictura şi sculptura se întâlnesc aici ca într-o adevărată expoziţie“, explica cercetătorul Dorinel Ichim într-un studiu intitulat „Monumente de arhitectură populară din judeţul Bacău - Bisericile de lemn“, publicat la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor în 1984.

O serie întreagă de biserici declarate monumente de arhitectură se găsesc şi în partea vestică a judeţului Vaslui, la poalele codrilor seculari de stejar, unde răzeşii de odinioară au ctitorit biserici de lemn care au dăinuit până în zilele noastre.

Nu putem omite nici zona Neamţului, unde, pe lângă bisericile-monument de zid şi de piatră, de o mare valoare artistică şi arhitectonică, există şi o bogată zestre a arhitecturii populare de lemn.

Biserica de lemn de la Putna, cea mai veche din ţară

Potrivit istoricilor, singura biserică de lemn medievală păstrată în România, cunoscută şi riguros datată în primii ani ai secolului al XV-lea, se păstrează la Putna, în judeţul Suceava. Lemnele vechi prezintă semne de numerotare, semn că biserica a fost cândva desfăcută şi mutată. De altfel, conform tradiţiei, această biserică a fost adusă de la Volovăţ în a doua jumătate a secolului al XV-lea, cel mai probabil în ultimul deceniu, la iniţiativa voievodului Ştefan cel Mare (1457-1504), pe locul acesteia ridicându-se, între anii 1500-1502 actuala ctitorie de zid a lui Ştefan cel Mare.

Tot în judeţul Suceava, la Mănăstioara, se află o biserică de lemn pe care tradiţia o împinge mai mult de jumătate de mileniu în urmă, cândva după anul 1451.

Un patrimoniu peste care se aşterne uitarea

în cele ce urmează vă prezentăm doar câteva exemple dintre sutele de biserici de lemn ale Moldovei:

Biserici vechi din judeţul Botoşani:

Biserica de lemn din Corjăuţi  - sec. XVIII;

Biserica de lemn din Brăeşti - 1745;

Biserica „Sf. Nicolae“ - Dorohoi - 1495, ctitorie ştefaniană;

Biserica de lemn din Talpa, Mihăileni - 1772;

Biserica de lemn „Sf. Nicolae“ - Havârna - 1795;

Biserica de lemn „Sf. Voievozi“ - Şendriceni - 1766;

Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului“ - Băluşeni - 1779;

Biserica de lemn Cerviceşti - 1787;

Biserica de lemn Cotârgaci - Roma - 1770;

Biserica de lemn Cristineşti - 1770;

Biserica veche sat Gorovei;

Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului“ - sat Hăneşti - 1802;

Biserica de lemn „Sf. Împăraţi“ - Horlăceni - 1788;

Biserica de lemn „Schimbarea la Faţă“ - sat Orăşeni Maici, com. Cristeşti - 1762;

Biserica de lemn „Sf. Voievozi“, sat Poiana, com. Cristeşti - 1801;

Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului“, sat Prelipca, Văculeşti - 1773;

Biserica de lemn „Sf. Nicolae“ - Prisăcani, Flămânzi - 1657;

Biserica de lemn „Naşterea Maicii Domnului“, Sauceniţa - 1794;

Biserica de lemn „Sf. Nicolae“ - Suharău - 1793;

Biserica de lemn „Sf. Treime“ - Talpa, Cândeşti - 1772;

Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului“ - Văculeşti - 1712;

Biserica de lemn „Sf. Gheorghe“ - Vlădeni, Mihăileni;

Biserici vechi din judeţul Iaşi:

Biserica de lemn „Buna Vestire“ - Brădiceşti, Dolheşti - 1691;

Biserica de lemn „Sf. Nicolae“, sat Covasna, com. Costuleni - 1739;

Biserica de lemn „Sf. Nicolae“, sat Fedeleşeni, com. Strunga - 1747;

Biserica de lemn Iepureni, Andrieşeni - 1783;

Biserica de lemn Mădârjac - 1785;

Biserica de lemn Mănăstirea, Dagâţa - 1723;

Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva“ - Mirosloveşti - 1535;

Biserica de lemn „Sf. Gheorghe“ - Păuşeşti - 1643;

Biserica de lemn Poiana, Deleni - 1744;

Biserica de lemn „Sf. Treime“ - Popeşti - 1700;

Biserica de lemn „Sfinţii Voievozi“, sat Rădeni, com. Roşcani - sec. XVII

Biserica de lemn „Buna Vestire“ - Sineşti - 1717;

Biserica de lemn din Suhuleţ, Tansa - 1780;

Biserica de lemn „Sf. Gheorghe” Șcheia, com Șcheia, construită în secolul al XVII-lea (în jurul anului 1650), în timpul domniei lui Vasile Lupu;

Biserica de lemn din Zlodica, comuna Cepleniţa, datată din secolul al XVII-lea.

Biserici vechi din judeţul Suceava:

Biserica de lemn din Ciumârna  - 1698;

Biserica de lemn din Băneşti - 1705-1707;

Biserica de lemn Frătăuţii Noi - 1744;

Biserica de lemn „Sf. Dumitru“ - Horodnicu de Sus - 1790-1791;

Biserica de lemn din Botoşana - 1800.