Născut în secolul al XVIII-lea, în familia unui paraclisier sărac, Sfântul Tihon, rămas orfan de tată de mic, lucra cu ziua pentru a-și putea câștiga traiul. Absolvent al seminarului teologic, petrecea nopțile în rugăciune, iar o lumină cerească i-a strălucit într-una dintre seri, așa încât în inima lui s-a aprins dorul călugăriei. Tuns în monahism, a fost numit director al Seminarului din Tver, iar la vârsta de 37 de ani a devenit episcop al Voronejului, în pofida dorinței sale de a petrece monahicește de unul singur.

Propovăduitor al Ortodoxiei prin însuși portul lui, Sfântul Tihon a făcut o dată o metanie până la pământ în fața unui tânăr care se proclama a fi anticreștin, cerându-i iertare aceluia pentru cuvintele care l-au mâniat într-atât. Tânărul, văzând reacția sfântului, a crezut în Dumnezeu. După cinci ani în care a purtat grijă de toți cei din episcopia sa, sfântul a fost nevoit să se retragă, din pricina bolii, la o mănăstire din Zadonsk, dar nici atunci nu s-a cruțat.

Dormea pe un covor, împărțind toată pensia și darurile, iar într-o noapte Mântuitorul i S-a arătat însângerat și acoperit de răni. Având darul lacrimilor, Sfântul Tihon a petrecut în nevoință până la finalul vieții, neluând în seamă insultele celor ce-l disprețuiau. În ultimii patru ani, a ales să se zăvorască, pentru a fi cu totul atent la iubirea Domnului.