Suntem loviţi de boli şi necazuri. Acesta este semnul milei lui Dumnezeu faţă de noi: „Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte” (Evrei 12: 6); de aceea şi trebuie să-I mulţumim Domnului pentru grija Lui părintească ce o are faţă de noi. Necazurile ne învaţă şi ne fac iscusiţi în lucrările noastre, de asemenea ne curățesc de păcate, la fel ca şi bolile.

Noi nu ştim judecăţile lui Dumnezeu, dar El face totul spre folosul nostru; noi suntem legaţi de bunurile de aici, dar El voieşte să ne dăruiască bunurile veşnice prin bolile de scurtă durată suportate aici.

Când omul va căpăta duhul trezviei, atunci, cu toate neputinţele şi suferinţele trupului, va putea fi liniştit şi mulţumit de starea sa.

Bolile trupeşti sunt trimise omului de Dumnezeu nu întotdeauna ca pedeapsă pentru păcate, ci uneori şi din bunăvoinţă, pentru eliberarea sau pentru păzirea noastră de bolile sufleteşti, care sunt mult mai primejdioase decât cele trupeşti.

(Ne vorbesc Stareții de a Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp. 11-12)