Exorcismele şi lepădările de satana

Depăşirea existenţei biologice şi individuale în existenţă personală şi eclezială este exprimată în mai multe moduri în oficierea botezului. Există înainte de toate exorcismele şi lepădarea de satana. Biserica ortodoxă nu înţelege ultima cerere din Tatăl nostru – ne izbăveşte de cel viclean – ca şi cum ar fi vorba de a fi izbăviţi de răul metafizic, de o abstracţie. Înţelesul textului este mai curând: Să ne sustragem de la cel-rău, adică de la demon. Rezumând prima sa epistolă, sfântul Ioan afirmă: „Ştim că oricine e născut din Dumnezeu nu păcătuieşte; ci cel ce s-a născut din Dumnezeu [adică Iisus] se păzeşte pe sine, şi cel-rău [o Poneros: este acelaşi cuvânt care, în Tatăl nostru este tradus atât de regretabil prin rău] nu se atinge de el” (1 Ioan 5, 18). Este vorba despre cineva foarte concret, foarte real, foarte definit. În aşezarea Împărăţiei Sale, Iisus este expus cu cineva pe care îl numeşte vrăjmaşul, prinţul lumii acestea, satana. Nu este vorba, de altfel, de a fi izbăviţi de demon: prin Întruparea mântuitoare noi suntem chiar de acum izbăviţi. Dimpotrivă, trebuie să ne temem de o întoarcere în forţă a celui potrivnic, a Antihristului. Biruinţa asupra lumii, adică asupra păcatului şi asupra morţii, a Mielului omorât, dar înviat este deja împlinită în esenţă. Mort păcatului, cel botezat este înviat cu Hristos şi, prin această înviere devine un cetăţean al cerului şi templu al Duhului Sfânt. Balaurul Apocalipsei a fost aruncat pe pământ (Apoc. 12, 13), dar el are o putere de încercare a oamenilor.

Trei exorcisme se adresează aşadar lui satan în mod direct: „Ieşi şi te depărtează de la cel însemnat, noul ales ostaş al lui Hristos Dumnezeul nostru... duhule necurat şi viclean, nenorocit şi spurcat”. Iar slujitorului îi revine să ceară cu stăruinţă Domnului Sabaoth, Dumnezeului lui Israel : „Ceartă duhurile cele necurate şi le depărtează şi curăţeşte lucrul mâinilor tale [adică catehumenul]. Şi lucrând, cu grabnica Ta lucrare, zdrobeşte degrab pe satana sub picioarele lui” ...Apoi, cerând catehumenului să se întoarcă spre apus, spre locul unde soarele este rostuit să apună şi care ne vorbeşte aşadar simbolic despre întuneric, slujitorul invită catehumenul să „se lepede de satana, de toate lucrurile lui, de toţi îngerii lui, de toată închinarea lui şi de toate plăcerile lui”.

(Părintele Andrei Borrely, parohul bisericii Sfântul Irineu din Marsilia, Franţa)