Oamenii mândri privesc în jos.
Cei mândri nu suportă 
ceea ce este deasupra lor.
Ei privesc în pământ 
doar 
ca să conteste cerul.

Oamenii umili privesc în sus.
Ei se bucură că totul este deasupra lor.
Privesc cerul așa cum copiii se uită la părinți.
Căci copiii știu: doar oamenii și lucrurile mai mari decât ei 
îi pot ocroti și ajuta să crească.

Oamenii umili au ochi de copii.
Și privesc cerul ca pe bucuria
care
va fi cu atât mai mare
cu cât ei vor fi 
mai umili...