Un suflet de ghiocel
Monahul ascunde-n el
Un suflet de ghiocel.
Ieșind astăzi din chilie,
Am văzut cu bucurie
În zăpadă, ciufulit,
Primul ghiocel ivit
Și am cugetat în sine
Cât se-aseamănă de bine
Ghiocelul cel sfios
C-un călugăr cuvios!
Albul lui neprihănit
E cugetul curățit
De orice gând întinat.
Capul lui mereu plecat
Este chip și-asemănare
A călugărului care,
Vrând privirea să-și păzească,
Se silește să privească
Totdeauna în pământ.
Trupul lui, deși plăpând,
Este totuși rezistent;
Și călugăru-nțelept
Își înmoaie prin postire
Trupul nărăvaș din fire,
Dar nu-și pierde din vigoare,
Ci slăbind, devine tare,
Cele trei petale fine
Adunate-ntr-o unime
Sunt sfintele juruințe,
Cele trei făgăduințe
Ce le face lui Hristos
Tot monahul cuvios:
Să trăiască-n ascultare
De cel mic și de cel mare,
Să-și păzescă fecioria
Și să rabde sărăcia.
Tot privind firava floare
Răsărită pe răzoare
De sub stratul gros de nea,
M-am mai gândit la ceva:
Un călugăr, cum se știe,
Se cuvine ca să fie
Serios la-nfățișare
Și mai rece în purtare,
Încât unii pot să-l creadă
Cum e stratul de zăpadă:
Rece și neprietenos,
Dar sub chipul serios,
Monahul ascunde-n el
Un suflet de ghiocel,
Cald și blând, plin de lumină,
Ca o adiere lină,
Un suflet duios și mare
Unde-ncape fiecare,
Unde orișice durere
Își găsește mângâiere.
Și precum pe ghiocel,
Delicat și mititel,
Fiecare-l dăruiește
Celor pe care-i iubește,
Și călugărul aduce
Celui Răstignit pe Cruce,
Ca pe-un dar neprețuit,
Sufetul său curățit.
Înainte să închei
Poemul cu ghiocei,
Mărturisesc cu rușine
Că, deși nu se cuvine,
După slujbă, într-o noapte,
I-am pândit mai de departe,
Spionându-i din tufiș;
Și-am văzut cum și-au închis
Căpșorul lor cel nins,
Tăinuindu-se de toți
În tăcerea albei nopți.
Ce pildă preaînțeleaptă
De rugăciune curată
În cămara tăinuită
Din inima umilită
A monahului smerit:
Singur doar cu Cel dorit,
Șoptind lin, ca și prorocul:
„Doamne, dă-mi mie-n tot locul
A Te binecuvânta
Pentru mare mila Ta
Și dă, Doamne Bun, zidirii,
Bucuria mântuirii!”...
(Poezii cu iz de Filocalii, Editura Bonifaciu, Bacău, 2011, pp. 48-51)
„Te port în suflet ca pe-un vas de preț” – despre dragostea curată dintre un băiat și o fată
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro