Vom mai avea probleme, dar nu ne vom mai îngrijora pentru ele, pentru că acum ştim că ele sunt inerente vieţii şi că bucuria nu e legată de lipsa problemelor, ci de felul în care le rezolvăm: cu Domnul sau fără El. În acelaşi timp, am văzut şi vom mai vedea, că problemele se împuţinează pentru că nu mai facem caz de orice, pentru că învăţăm de la Domnul să avem răbdare şi să ne smerim în faţa celui de lângă noi.

Când „luptăm pentru dreptatea noastră”, necazurile se înmulţesc şi viaţa devine un adevărat iad. Când binecuvântăm, cedăm din dragoste şi cu rugăciune şi învăţăm să iertăm şi să cerem ajutor de la Domnul, totul se schimbă.

Să nu ne întristăm când încă mai cădem în capcana „enervărilor” pentru că ele au trasee bătătorite în creierul nostru. Important este să respirăm calm atunci şi să arătăm Domnului starea, şi Domnul ne va da înţelepciune şi putere. Omul înţelept recunoaşte că a greşit când greşeşte, cere iertare, se râzgândeşte dacă e convins că nu are dreptate, spune că nu ştie când nu ştie un lucru şi se bucură să înveţe de la oricine, oricând.

(Monahia Siluana Vlad, Uimiri, rostiri, pecetluiri, Ed. Doxologia, 2012, pp. 40-41)