Bunica mea era bolnavă. A slăbit mult din cauza bolii și nu mai putea nici să se încalțe măcar. Pe lângă asta, mai era și deznădăjduită că nu se va mai putea însănătoși, din această cauză nu rareori am văzut-o plângând și cerând de la Dumnezeu să-i curme această suferință. Însă, am nădăjduit că Maica Domnului o va ajuta.

M-am rugat extrem de puțin la Maica Domnului. Vreo trei zile la rând I-am citit Paraclisul, la sfârșitul căruia o pomeneam și pe bunica. Iar în a treia zi, ce să vezi? După ce am terminat de citit Paraclisul, ies afară și, peste câteva minute, o văd pe bunica zâmbitoare și fericită că a putut aduce o găleată de apă, singură. După aceasta, bunica s-a întors la viața ei normală de dinainte de boală, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.

Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine!

(Mărturie trimisă pe adresa redacției de Claudiu A.)