După măsura împătimirii sale de cele pământeşti, făptura înţelegătoare se depărtează de Dumnezeu – însă e poate să se întoarcă iarăşi, ca pe o cale oarecare, la Cel de Care s-a depărtat, de va intra pe făgaşul poruncilor Lui: că în Dumnezeiasca Scriptură poruncile, îndreptările şi mărturiile sunt numite „căi”, de pildă: Pe calea poruncilor Tale am alergat; în calea mărturiilor Tale m-am desfătat; în calea îndreptărilor Tale povăţuieşte-mă (Ps. 118). Semnele şi stâlpii acestei căi sunt dogmele, care ne îndeamnă să alergăm pe calea ce ne-o arată ele şi prin care ne putem da seama cât de departe ne aflăm de sfârşitul acestei bune alergări.

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2010, pp. 176-177)