În straie negre îmbrăcat,
Copil bălai, copil frumos,
Spune-mi, ce oare te-a-ndemnat,
Tumultul vieții de-ai lăsat?
Sau ești „nebun” după Hristos?!

Cu chip angelic, păr bălai,
Parcă ai coborât din Rai,
Unde te vei întoarce iar,
Când vei lăsa „Valea de plângeri”
Să cânți din nou în cor de îngeri!

Călugăraș cu păr bălai,
Tu sufletul ți-l pregătești,
Pentru grădinile cerești,
Iar pe pământ aici, cât stai,
Tu bucurii vremelnici, n-ai.

Cu post, cu multă rugăciune,
Tu lumea-ntreagă o iubești,
Pe toți vrei să-i aduci în Rai,
Călugăraș cu păr bălai,
Copil din sferele cerești.

Tu, cu a ta înțelepciune,
Pe toți din juru-ți îi uimești,
Fiindcă pe toți îi sfătuiești,
Vorbindu-le ca un bătrân,
Și chiar „bătrânul” te numesc.

Când tinerii de vârsta ta,
Se duc la cluburi, discoteci,
Tu, pe-ale schitului poteci,
Când ziua cade spre amurg,
Alergi, chemat de glas de toacă,
Și-n rugă seara ți-o petreci.

Călugăraș cu păr bălai,
Cu chip sfielnic și smerit,
Tu roagă-te și pentru noi,
Căci ești de Domnul Sfânt iubit,
Păcatele să ni le ierte,
Și să ne primească în Rai!

(Sofia Timofte)