Ea m-a răpit de pe tronul
iubirii de sine,
m-a dus în piscul fricilor 
care păzesc această lume
și a sărit cu mine 
în abisul
ce e ascuns
în rugăciune...

Când urletul căderii
a sfârșit
de smuls din mine răzvrătirea,
din prăbușire
ne-am oprit...

Și-n brațe mă ținea
iubirea...