Campanie de săpături arheologice la Târgu Ocna

În perioada 5-9 octombrie 2020, în cimitirul Parohiei „Sfinții Împărăți Constantin și Elena” din Târgu Ocna, județul Bacău, s-a desfășurat a V-a campanie de săpături arheologice realizată de Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (CICCR).

Aceasta a fost coordonată de istoricul Marius Oprea și de arheologul și muzeograful Gheorghe Petrov, fiind organizată cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului. Cercetarea oferă o importanță majoră acestui subiect sensibil din istoria României postbelice. În acest context, la inițiativa părintelui Ioan Bârgăoanu, protopop de Oneşti, miercuri, 7 octombrie 2020, a avut loc o conferință susținută de Marius Oprea, manager general al asociației CICCR, și de Octavian Bjoza, președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR), având ca tematică prezența Tinerilor Mărturisitori în Penitenciarul Sanitar de la Târgu Ocna, intitulat în vechime: „Bastilia sanitară”. Biserica „Sfinţii Împărăți Constantin și Elena” a constituit ambientul în care cei doi conferențiari au evocat și au adus în atenția auditoriului profilul „Mărturisitorului” din temnițele comuniste, surprinzând pe de o parte, brutalitatea regimului comunist, iar pe de altă parte, tăria credinței, a naționalismului și a jertfei celor trecuți prin așa-zisul „proiect de reeducare”. Personalitate emblematică a „Sfântului Închisorilor” – Valeriu Gafencu a reprezentat mobilul care a pus în mișcare atât activitatea arheologică, precum și conferința din această zi. În debutul discursului său, Octavian Bjoza a surprins o realitate vie a Bisericii, și anume că: „menționarea numelui unei persoane care nu se mai află printre noi, o aduce pe aceasta la viață, devenind prezentă fizic alături de domnia sa”, fapt ce atestă că cei adormiți sunt mai vii ca niciodată, însă depinde de noi să-i aducem la viață și să le păstrăm amintirea nu doar vie, ci și dinamică și lucrătoare. Prelegerea sa a fost presărată cu numeroase evocări dramatice, pe care Octavian Bjoza le-a experimentat în temnițele de la Gherla, Codlea, Galaţi, Brăila, Văcăreşti şi Jilava, prin lagărele de muncă din Balta Brăilei de la Strâmba, Stoieneşti şi Salcia, precum şi cele din Delta Dunării, ca Bacul „4” şi Periprava – Secţia Grindu de unde a fost eliberat la 23 iunie 1962. Conferința s-a încheiat într-o notă optimistă, marcată de puterea iertării și a iubirii aproapelui, elemente constitutive „Mărturisitorului” din temnițele comuniste, care pentru noi românii de astăzi se traduc prin: iubirea patriei, iubirea lui Dumnezeu și iubirea semenului.

Citește alte articole despre: slujbă, slujire, credinţa, credincioși, arheologie, marturisiri, sfinţi

De la același autor

Ultimele din categorie