Atunci când drepţii, înţelepţii şi cei cuminţi văd un păcătos pocăindu-se, se bucură şi sunt mulţumiţi. Dar cel mai mult se bucură îngerii din ceruri. Aşadar, niciunul dintre noi să nu-şi amâne pocăinţa, ci să ne grăbim şi, după ce ne vom mărturisi cu sinceritate păcatele, să fim încredinţaţi că Dumnezeu le va ierta, le va şterge. Doar să fim cu luare-aminte ca în viitor să nu mai păcătuim. Dar şi aşa, dacă, ca nişte oameni ce suntem vom păcătui, să ne pocăim imediat şi să alergăm la spovedanie. Dacă ni se întâmplă vreodată să cădem pe drum, vom rămâne acolo căzuţi? Nu ne vom ridica? Astfel, şi când cădem în păcat, să nu rămânem acolo, ci să ne ridicăm şi Dumnezeu ne va izbăvi. Ne va da mâna şi ne va spune „Sus!”.

(Arhim. Filothei Zervakos, Ne vorbește părintele Filothei Zervakos, Editura Egumenița, p. 217-218)