Dacă râde cineva de tine, tu pune-ți în minte gândul cel bun, ia-o, de exemplu, ca pe o glumă, și astfel vei evita ușor neînțelegerile și smintelile.

Să-ți dau un exemplu: când munceam la câmp, aveam ca ajutor doi mireni plătiți de mănăstire. Unul dintre ei era priceput într-ale agriculturii, însă celălalt lucrase mai înainte ca frizer și de curând începuse cu agricultura. Cel priceput era mai mic ca vârstă decât celălalt și, cu toate acestea, îl necăjea poreclindu-l „mâncăciosul”, referindu-se prin aceasta la faptul că e bun numai să mănânce, nu să și muncească. Însă acela era blând și fără răutate, cu toate că era mai în vârstă și avea și zece copii. Spunea: „De ce să i-o iau în nume de rău că mă face mâncăcios? Las’ să-mi spună cum o vrea el! Nu mă deranjează”. Adică s-a smerit de bunăvoie, a luat jignirea drept glumă, nu s-a supărat, și astfel a câștigat ce e mai de preț: harul lui Dumnezeu.

(Arhimandritul Athanasie, Egumenul Sfintei Mănăstiri Stavrovouni, Lumină lină și tainică în negura zilelor noastre. Starețul Gherman Stavrovouniotul, traducere de Mircea Ștefan, Editura Doxologia, Iași, 2016, p. 137)