A apărut, în traducerea inspirată a Florentinei Cristea, din limba rusă, volumul Părintelui Gheorghe Orlov, Nevoințele și virtuțile femeilor în povestiri vii (Editura Egumenița, 2021, 311 pg.).

Autorul însuși ne explică fundamentele unei astfel de lucrări: „Poveștile și istorioarele din această carte sunt împrumutate din diferite surse de literatură spirituală (duhovnicească) și laică. În alegerea articolelor am fost călăuziți de dorința de a oferi tinerei generații a femeilor din Rusia o serie de imagini atrăgătoare, care opresc atenția asupra lor prin umanismul și atitudinea lor plină de viață față de mediul care le înconjoară. Tinerele cititoare vor găsi în cartea noastră, prezentată în exemple vii, învățătura creștină despre acele virtuți a căror împlinire este obligatorie pentru toate femeile din orice rang și stare socială; familia, având în special un rol educativ, are un loc semnificativ. Prin intermediul cărții noastre, cititoarele vor face cunoștință cu chipul (imaginea) surorii bune și grijulii (Șura, Povestea unei fetițe, Sora cea bună), al fiicei (O pildă de dragoste tandră copilărească, Fiica cea mărinimoasă), al mamei (Sfintele Antuza, Emilia, Nona), al soției înțelepte (Sfânta Monica), al bunicii care își educă creștinește nepoțeii (Către femeile cărora Dumnezeu le-a rânduit să își crească nepoțeii lor), al mamei vitrege plină de afecțiune și blândețe față de fiii și fiicele ei vitrege (Grunia, cea dată de Dumnezeu ), al nurorii devotate și supuse soacrei ei (Rut), al stăpânei compătimitoare față de slujitorii ei (Uliana Osorina) și multe altele” (pp. 8-9).

Suntem dinaintea unei lucrări a gândului simplu, curat, dedicat femeii creștine. Autorul speră ca modelul lor să ajute femeilor din Rusia în redobândirea orizontului creștin al emancipării. Nu altfel este în raport cu femeia europeană, americană sau, știu eu, din orice orizont al geografiei și geopoliticii moderne. Sensibil și elocvent pentru efortul său, Preotul Gheorghe Orlov nu face altceva decât să propună alternativa vie, a creștinismului de bun simț, oricărei forțări de sens în viața duhovnicească a femeii moderne. Cuminți, textele bucură și îngăduie la nădejde. Sora bună a iubirii și credinței fără de care nicio fericire nu poate fi deplină.​

Sursa: Tribuna.ro