Azi m-am rugat lucrând mai tot timpul. Seara m-am rugat cu atenţie şi iubire pentru Iisus, pe mătănii, numărând în ritmul bătăilor inimii, şi am simţit o căldură dulce. Când încep rugăciunea începe şi inima să bată. Atenţia mea coboară în inimă şi simt că Mântuitorul e viu în inima mea. Câte 10-15 minute o aud cum bate şi mă rog după bătăile ei zicând: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”. După un timp n-o mai aud şi n-o mai simt.

Îmi sunt dragi oamenii din ce în ce mai mult şi mă bucur cu tot sufletul când sunt fericiţi, plâng cu ei şi caut să-i ajut când sunt nefericiţi. Doresc ca Dumnezeu să intre în sufletul meu cu harul Său, ca sub îndrumarea Lui să lucrez pentru binele aproapelui meu. Ştiu că Iisus nu-i părăseşte niciodată pe cei ce se roagă cu credinţă şi împlinesc voia Sa.

Mă simt foarte liniştită şi trăiesc în bucurie, cu rugăciunea lui Iisus în minte şi în inimă, ştiind că orice fac şi oriunde merg El merge cu mine, mă apără şi nu-mi este teamă de nimeni şi de nici o întâmplare, ca în trecut. Fac rugăciunile cu uşurinţă, în linişte şi cu mare bucurie. Simt prezenţa Domnului Iisus, Care este pretutindeni de faţă, mă vede şi mă aude.

(Jurnal duhovnicesc – Din însemnările unui lucrător mirean al rugăciunii lui Iisus, Editura Bizantină, p. 91-92)