În timpul ocupaţiei germane, rezerva de grâu a Sfintei Mănăstiri Filoteu era pe sfârşite şi părinţii au hotărât să taie primirea de străini. Un bătrân cuvios, părintele Sava, s-a mâhnit mult când a aflat aceasta şi ruga conducerea mănăstirii să nu procedeze astfel, pentru că voi mâhni pe Hristos şi va pleca binecuvântarea din mănăstire. Le-a spus şi multe pilde din Sfânta Scriptură, precum pilda sumanitencei cu proorocul Ilie şi altele. În cele din urmă, părinţii l-au ascultat. Dar mereu îl necăjeau pe părintele Sava spunându-i:

– Făina s-a terminat. Ce vom face?

– Părinţilor, le spunea bătrânul, puţinul acela care a mai rămas să-l mâncăm împreună cu lumea, şi Maica Domnului nu ne va lăsa.

Rămăseseră numai douăzeci şi cinci de ocale de grâu în magazia mănăstirii şi de aceea părinţii au început să cârtească împotriva bătrânului Sava:

– Ei, părinte Sava, s-a terminat grâul. Ce facem acum?

Atunci evlaviosul şi credinciosul bătrânel le-a răspuns:

– Binecuvântaţilor, nu vă pierdeţi nădejdea în „Dulcea Sărutare” – icoana noastră. Măcinaţi şi aceste douăzeci şi cinci de ocale de grâu, faceţi pâine şi împărţiţi-o părinţilor şi mirenilor, iar Dumnezeu ca un Părinte bun se va îngriji de noi toţi.

Îndată ce au terminat pâinea, înainte chiar de a flămânzi, a venit în mănăstire un căpitan de vas de la Kavala şi a cerut lemn în schimbul grâului care îl avea. Văzând purtarea de grijă atât de grabnică a Maicii Domnului, care ca o mamă bună s-a îngrijit de copiii ei, părinţii au slăvit cu toţii pe Dumnezeu. Mai mult decât toţi, fireşte, a slăvit pe Dumnezeu şi a mulţumit Maicii Domnului, bătrânul Sava, care o mulţumea mereu prin viaţa lui cea sfântă.

După aceasta bătrânul le spunea părinţilor:

– Nu vă spuneam, binecuvântaţilor, că Maica Domnului nu ne va lăsa?

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi Aghioriţi, Flori din Grădina Maicii Domnului, traducere din limba elenă de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, 2004, pp. 142-143)