Când sufletul este sănătos, are iubire înlăuntrul lui, nu se scandalizează, rabdă cuvântul greu al fratelui, nu-i scoate în evidenţă greşelile, întotdeauna are un cuvânt bun de spus celui de lângă el, cedează şi scapă de gânduri şi de strâmtorare. Când sufletul se însănătoşeşte, nu se mânie, nu cârteşte, nu se contrazice, nu şopteşte, nu se arată neascultător, nu se poartă ciudat, şi multe altele, care sunt semnele unei stări bune. Această sănătate o cer de la voi, pe aceasta vă povăţuiesc s-o dobândiţi, pentru aceasta mă rog!

(Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovniceşti, Editura Egumeniţa, p. 102-103)