Când vei trece prin greutăţi, să nu faci nici un pas fără să-ţi înalţi mai întâi ochii tăi la Cel răstignit pe Cruce, la Domnul Hristos. Acolo vei vedea scris cu litere mari cum trebuie să te comporţi şi tu atunci când vei trece prin astfel de dureri. Copiază aceasta de acolo pentru tine însuţi, dar nu cu litere, ci cu faptele tale, şi anume: când vei simţi atacurile iubirii de sine şi ale cruţării de sine, nu lua aminte la ele şi nu coborî descurajat de pe cruce, ci aleargă la rugăciune şi rabdă cu smerenie, străduindu-te să-ţi înfrângi voinţa şi să doreşti cu putere să se facă cu tine voia lui Dumnezeu. Dacă cu astfel de roadă te vei desprinde de rugăciune, bucură-te şi te veseleşte. Iar dacă nu ajungi la aceasta, sufletul tău va rămâne flămând, fără să fi gustat hrana sa firească. Nevoieşte-te ca nimic altceva să nu locuiască în sufletul tău, nici măcar cât de puţină vreme, în afară de singur Dumnezeu. Să nu te mâhneşti şi nici să te amărăşti pentru nimic. Nu-ţi întoarce ochii tăi spre vicleniile altora şi spre pildele lor rele, ci să fii ca un copil mic, care, pentru nevinovăţia sa, nu le observă şi le ocoleşte fără de vătămare.

(Războiul nevăzut, Ediţia Sfântului Teofan Zăvorâtul, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 275-276)