Fiinţa omenească este atât de complexă, este atât de îndumnezeită! Cum e asta? Că Mântuitorul le-a spus: “Nu ziceţi voi: «dumnezei sunteţi»?”. Le-a reproşat imediat. Şi S-a apărat Iisus Hristos, Părinte, cum ne apărăm şi noi acum. Numai că avem avantajul că îl avem pe El, cu argumentele Lui, care deja sunt spuse şi sunt scrise, şi s-a văzut şi darul extrordinar în lupta noastră.

Diferenţa dintre tragedie şi dramă este că în tragedie eroii mor, în dramă eroii biruie. Noi nu avem tragedii. Noi avem numai drame. Eroii noştri au biruit, deşi au fost răstigniţi şi li s-au tăiat capetele! Ei, cine-i mai liber, cine-i mai biruitor acum? Cel care a tăiat sau cel care a fost tăiat? Părinte, eroul este cel care primeşte, nu cel care loveşte! Bineînţeles, primeşte în Hristos, nu primeşte aiurea. Nu se pune problema între noi. Am plecat să slujim lui Dumnezeu şi fiecare ins are bucuriile, nevoinţele şi stările lui. Nu apăs pe nevoinţă, Părinte, apăs mai mult pe o stare de prezenţă, de trezvie continuă.

- Aşa este. Prezenţa lui Dumnezeu în inima ta. Prezenţa lui Dumnezeu să o simţi în inima ta.

- Nu dau nici canoane mari, Părinte. Dau canoane să-l ţin prezent într-o trăire autentică în Hristos, dacă se poate zilnic. Părinte dragă, canoanele sunt nişte trasoare de orientare foarte bune. Că tu foloseşti canonul cum vrei, că au elasticitatea lor. Dar să-l neglijezi, asta nu e voie.

Nu-i împărtăşesc nici eu dacă sunt cazuri grave. Avorturile astea ne dau de lucru foarte mult. Dar în nici un caz nu-i dau ani îndelungaţi. Puţini ani le dau şi eu. Unii au un principiu stupid: să te împărtăşeşti pentru a recupera timpul cât ai stat neîmpărtăşit. Este, oare, vreun moment vorba de cantitate? Nu. Este vorba de calitate!

(Arhim. Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003,  pp. 39-40)