Luaţi aminte ca nu cumva ceea ce aţi fost de la început să devină ceea ce aţi posedat până ieri. Cu adevărat vă spun, veţi deveni robi ai întunericului şi lumina vă va uita.

Avuţiile şi rudele apropiate sunt vrăjmaşii voştri. Aceştia vă leagă de lumea aceasta şi ei vă închid porţile Cerului. Nu vă îngropaţi inima în cele pământeşti, fiindcă sub pământ ea va putrezi. Dăruiţi-vă inima lui Dumnezeu, ca un dar Dătătorului de Daruri, şi avuţiile voastre vor deveni robul vostru inofensiv în locul stăpânului vostru vătămător.

Nu vă dăruiţi toată inima voastră rudelor, fiindcă ele o vor devora şi veţi rămâne înfometaţi.

În schimb, dăruiţi-vă toată inima voastră Duhului Sfânt şi El vă va hrăni rudele cu o hrană mai bogată. În acest fel, rudele voastre vor fi legate de voi, nu numai fiindcă trupul şi sângele vă leagă, ci fiindcă Duhul Sfânt vă leagă. Iar Duhul nu are decât legături veşnice.

O, suflete al meu care te pocăieşti, alege! Preferi să exişti sau să ai? Dacă preferi să exişti, avuţiile tale nu vor fi altceva decât Dumnezeu. Dacă preferi să ai, existenţa ta nu va fi mai mare decât lumina lunii în adâncurile lacului. O, Fiu al lui Dumnezeu, ajută-mi sufletul să nu greşească şi să nu-şi aleagă pierzania.

(Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, Rugăciuni pe malul lacului, Editura Anestis, 2006, pp. 138-139)