Deși nu sună bine în limba română, în engleză expresia are o oarecare rezonanță, iar mediul din care provenea persoana era unul al bunăstării globalist anglo-saxone. 

                Ce vroia să spună este că, dincolo de toate artificiile , creștinismul nu este altceva decât un instrument cu care poți controla prostimea. Nu este o acuză nouă adusă creștinismului, este o acuzație care revine mereu în actualitate, deși faptic nu mai e deloc de actualitate. Nu mai există imperii creștine, nu există persecuții la adresa non-creștinilor, mai mult orice ofensă adusă bisericii creștine este aplaudată ca atitudine civică. Din contră, creștinii când nu sunt tolerați ca o relicvă istorică a unei etape defuncte a civilizației, sunt vânați, excluși , puși la stâlpul infamiei dacă nu chiar uciși și torturați.    

                Uitându-ne în jur cu luciditate am putea spune că „religia” nu mai prostește pe nimeni, televizorul, consumerismul, publicitatea, internetul fac o treabă mult mai bună. Cu toate acestea tot creștinismul  e pus sub lupa acuzării ca un refren obsesiv care trebuie mereu reiterat pentru a menține o culpabilitatea difuză pentru toate „atrocitățile” istoriei europene începând de la distrugerea templelor păgâne trecând prin cruciade până la inchiziție și războaiele religioase.

                Am întrebat-o și eu pe interlocutoarea mea dacă ea ar fi dispusă să moară pentru a-i păcăli pe proști. Mi-a răspuns  că nu.  Q.e.d. i-am răspuns.  Nimeni nu își dă viața sa pentru a manipula pe altcineva. Creștinismul nu este o capcană pentru proști.  Creștinismul este în primul soluția la  problema fundamentală a vieții și a morții. Și tocmai pentru că este soluția, creștinismul departe de a fi o capcană pentru proști este scăparea tuturor celor care altfel nu ar avea nici o scăpare. Lucrurile stau de fapt pe dos, lumea competiției pentru putere este capcana pentru proști , pentru cei care își irosesc resursele pentru a fi primii într-un joc pe care nu și-l doresc și de care nu au nevoie.

Hristos îl eliberează pe om din această capcană mortală, îi redă libertatea și redându-i libertatea îl înțelepțește. Lumea îl disprețuiește și îl acuză pe creștin  tocmai pentru aceste daruri, al libertății și al înțelepciunii. Pentru că lumea este dușmanul neîmpăcat al libertății și al înțelepciunii. Libertatea îi provoacă frică, dacă toți am fi liberi cine ar mai sluji poftelor celor puternici, înțelepciunea îi provoacă repulsie, dacă toți am fi înțelepți cine ar mai crede minciunile amăgitorilor.  Și atunci printr-o perversă inversare lumea numește scăparea capcană și înțelepciunea prostie. 

Să nu ne lăsăm amăgiți capcana pentru proști este lumea aceasta, iar dacă nu suntem atenți la sensul originar al privegherii, vom cădea și noi în ea. Să nu fie! Că am fost răscumpărați cu sânge din această capcană și suntem datori să nu recădem în ea.