Botezul este prima taină pe care o primește creștinul, fiind începutul și temelia vieții în Hristos. Apa, elementul central al acestei Sfinte Taine, devine prin lucrarea Duhului Sfânt izvor al vieții. 

Sfântul Efrem Sirul îi numește pe creștini, „copii ai cristelniței!”, căci prin botez se îmbracă cu un veșmânt de slavă, plin de foc și de duh. Această afundare și ridicare din apă reprezintă o moarte simbolică a omului, o ruptură față de vechile obiceiuri, iar, de acum înainte, noul creștin nu va mai fi în slujba păcatului.

Cei care vin să se boteze trebuie să știe că apa acestei taine nu este simplă apă, ci apă sfințită și plină de har. Sfântul Chiril al Ierusalimului ne învață că prin ea se sfințesc ambele naturi ale omului, trupul și sufletul. 

Dacă la scăldătoarea din Ierusalim cobora o dată pe an îngerul pentru a vindeca un singur om, acum se pogoară chiar Duhul Sfânt. Deci creștinii trebuie să conștientizeze că dacă îl avem pe Fiul lui Dumnezeu, nu mai avem nevoie de vreo altă scăldătoare.

În Vechiul Testament, sirianul Neeman vine la Elisei și îi cere acestuia să fie vindecat de boala cumplită pe care o avea. Elisei îi spune să meargă la apa Iordanului și să se afunde de șapte ori și va ieși vindecat. Neeman la început a fost sceptic, ba mai mult de atât, a fost și cârtitor spunând că are și el destulă apă în patria sa, dar, apoi, făcând ascultare și împlinind porunca lui Elisei, iese din Iordan total vindecat spre suprinderea lui. Minunea aceasta i-a arătat că apa nu era una obișnuită, ci purtătoare de puterea lui Dumnezeu, reprezentând o prefigurare a Botezului, unde apa binecuvântată aduce curățire și viață nouă.

Sfântul Dumitru Stăniloae ne spune despre apa de la Botez că este ,,în chip ascuns material veacului viitor, care va purta în ea pe Fiul ca ipostas străveziu și pe Duhul cu energiile Lui de viață facătoare și mereu noi. Dar ea e mereu pnevmatizată acum pentru renașterea omului sau pentru restabilirea relației lui cu Dumnezeu. Pnevmatizarea ei deplină se va face vădită însă de abia în veacul viitor, pentru desăvârșirea relației oamenilor cu Dumnezeu, când va arăta starea finală la care ar fi ajuns apa creată la început pentru dezvoltarea relației oamenilor cu Dumnezeu”. 

Potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, cerurile nu s-au deschis numai la Botezul Domnului în Iordan, ci se deschid de fiecare dată când un catehumen intră în apa Botezului. Prin aceasta, Dumnezeu arată limpede că noua noastră patrie este cerul și că doar prin nașterea din apă și din Duh putem intra în cetatea slavei Sale. Tot acest sfânt părinte al Bisericii, care a trăit în veacul al IV-lea, ne învață că omul a fost creat din pământ și apă, dar, întrucât această alcătuire materială nu a adus rod bun, Dumnezeu folosește acum apa și Duhul. Așa se face că, prin lucrarea Duhului Sfânt, apa Botezului devine putere dumnezeiască, aducând sfințire tuturor celor care se afundă în ea.

La fel cum la începutul creației, Duhul Sfânt Se purta deasupra apelor, tot așa și acum, la Botez, El Se coboară asupra cristelniței, umplând apa de puterea Sa dătătoare de viață. Apa sfințită nu mai rămâne simplă apă, ci devine mijloc prin care păcatul este nimicit, asemenea potopului care a șters păcatul în vremea lui Noe. Dacă în plan natural, apa spală trupul, prin binecuvântarea dumnezeiască, ea spală și sufletul, ridicându-l din moartea păcatului la viața cea nouă în Hristos.

(Pr. Dănuț Lazăr, Parohia Poiana cu Cetate)

Bibliografie

Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze, traducere Pr. Prof. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003

Dumitru Stăniloae,  Dogmatică Ortodoxă, vol. III, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2010

Sfântul Ioan Gură de Aur,  Omilii la Matei, în colecția ,, Părinți și scriitori Bisericești”, vol. 23, traducere Pr. Prof. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994

Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentar la Evanghelia după Ioan, traducere Diacon Gheorghe Băbuț, Editura Pelerinul Român, Oradea, 1998.

Sfântul Chiril al Alexandriei,  Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, în colecția ,, Părinți și scriitori Bisericești”, vol. 41 , traducere Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2000

Sebastian Brock, Efrem Sirul – ochiul luminous-viziune spirituală a lumiii la Sfântul Efrem, vol. I, traducere Mircea Ielciu, Editura Deisis, Sibiu, 1998

Robert Morgan, Roman,  Sheffeil Academic Press, 1997