taină

Rugăciunea de la finalul slujbei Cununiei

Nunta constituie o naștere a celor doi în Trupul unic al Bisericii și începutul eternei lor călătorii către Împărăția veșnică. Pentru „lupta cea bună” ce au luptat, călătoria pe care o au de săvârșit și pentru credința pe care o au de păzit, Dumnezeu le-a gătit „cununa dreptății”. De aceea, Biserica se roagă „binecuvântează intrările și ieșirile lor... primește cununile lor în Împărăția Ta, păzindu-i curați, fără prihană și neasupriți în vecii vecilor”, fiindcă pe acest drum Hristos în care s-au unit le este Pedagog.

Taina Sfântului Maslu deschide bolnavului ușa vindecării trupești și sufletești

Biserica, potrivit cuvintelor Sfântului Apostol Iacov, consideră că prin Taina Sfântului Maslu păcatele celui bolnav sunt iertate. Acest lucru nu înseamnă că Sfântul Maslu se poate substitui Spovedaniei, ci el se face de obicei după Spovedanie și Împărtășanie.

Atât de albă-i primăvara mea!

A nins în noapte peste pomii goi Și i-a-nvelit în borangic ușor. A prins o boare, caldă ca un dor, S-adie rar miresmele din Raiu.

Legătura dintre Taina Cununiei, căsătoria civilă şi petrecerea de nuntă

Prin Taina Cununiei sau Taina Nunții se creează asupra celor doi soți efecte harice sau sfințitoare. Cât privește petrecerea legată de nuntă, aceasta stă în legătură cu evenimentul civil și religios și ea este îngăduită în limitele bunei-cuviințe și ale măsurii. Ea face parte din bucuria de familie și din tradiția curată românească. Nunta este un prilej de bucurie și de comuniune sufletească, și nicidecum de destrăbălare.

Bucuria Tainei Cununiei e deplină numai prin dăruirea totală de sine

Ca să scoatem din această bucurie lumina pe care o conţine, ea trebuie să se înalţe şi să ajungă la bucuria martirilor, mărturisitorilor, bucurie care nu străluceşte cu adevărat decât la capătul dăruirii totale de sine.

Biserica Mănăstirii Războieni, prin ochii pelerinului

Am ajuns, în miez de vară, la unul dintre cele mai tulburătoare aşezăminte monahale ale neamului românesc. Ridicată de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare la două decenii de la bătălia de la Valea Albă, biserica Mănăstirii Războieni stă mărturie și astăzi, ca un mausoleu izvorât din zbuciumul unei dureroase suferinţe.

Femeia este extraordinară în creaţia lui Dumnezeu!

Cuvântul „femeie” trebuie, cu orice chip, mult mai respectat, pentru că, vă repet, acest cuvânt înseamnă „împărăteasă dăruitoare” şi dăruire este toată Scriptura.

Ne aflăm în fața lui Iov ca o muscă în fața unui elefant... aceasta este diferența dintre noi

Iov a răbdat atâtea și atâtea mucenicii și la noi vine o durere cât se poate de mică, ba este de la vreun dinte, ba de la vreun alt mădular al trupului sau vreo întristare din peripețiile familiale, sau orice altceva și ne vedem pe noi înșine, dintre care cel dintâi sunt eu, că îngenunchem, că deznădăjduim, că ne pierdem nădejdea și că spunem: Gata, acum m-am pierdut.

Însemnătatea veșmintelor liturgice destinate preoților

Epitrahilul simbolizează jugul slujirii lui Hristos, cât și darul Duhului Sfânt, după cum se vede din rugăciunea pe care o rostește preotul atunci când îl îmbracă („Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce varsă harul Său peste preoții Săi...”). El ne aduce aminte și de funia cu care a fost legat Mântuitorul în noaptea prinderii Lui.

Învierea presupune o credinţă în stare a depăși limitele minţii omeneşti

În ziua Învierii, în prima zi de Paşti, creştinul are parte de o părtăşanie cu ceea ce se află dincolo de fruntariile înţelegerii omeneşti. Pentru oarecare vreme izbuteşte a nu mai fi nici el „din lumea aceasta”. În Duminica Tomei însă revenim cu toţii la nivelul minţii omeneşti. Hristos Însuşi recurge la dovezi materiale, brute, simpliste, potrivite vrerii lui Toma, adică ale făpturii. 

Pagini