Evenimentul se încadrează în seria de întâlniri organizate sub genericul „Ne vedem la Mitropolie”. Aceste întâlniri cuprind, pe lângă lansări de carte, şi conferinţe, concerte, proiecții de film sau expoziții, al căror specific poate fi rezumat prin trei cuvinte cheie: „prelegeri”, „dialoguri”, „comuniune”, care subliniază ideea de deschidere de la o persoană la dialogul cu o alta și de aici la comuniunea cu ceilalți.

Gramatica tainei lui Hristos prezentată la Iași, prezintă, în fond, răspunsul Sfântului Chiril al Alexandriei dat lui Nestorie în cheia formulei „unirea după Ipostas”, precum și modul în care a fost receptat în decursul secolului al VI-lea.

Ca lucrare științifică, vine cu o abordare obiectivă astfel încât gravitează atât în jurul scrierilor teologilor chirilieni calcedonieni, cât și ale procalcedonienilor antiohieni și ale necalcedonienilor cu un aport semnificativ asupra interpretării conceptului.

Dragoș Mîrșanu, Secretar științific la Centrul de Studii Patristice Sfântul Maxim Mărturisitorul a adresat un cuvânt introductiv, referitor la lucrarea lui Marius Portaru:

Așa cum subliniază în cartea sa, domnul Marius Portaru, adesea când ne referim la unire ipostatică, folosim generic această expresie, pentru hristologie în general. Puțini, însă, sunt capabili să redea, ca autorul de față, întreaga desfășurare a apariției conceptului cheie care a fost unire după ipostas și să ne arate de ce este important să înțelegem în contextul acelor secole, cum se deosebește unirea ipostatică în exprimarea sa generică, adică, unirea între cele două firi ale Mântuitorului și ce a însemnat în context acest concept chirilian, adică provenit de la Sfântul Chiril, care are o posteritate formidabilă și care trece secole după secole, probabil până în secolul al VII-lea în mod sigur, dar până și la începutul secolului al VIII-lea, cu finalul disputelor hristologice, după Sinoudul al VI-lea ecumenic. 

Unul dintre invitați, părintele Dragoș Bahrim, directorul Centrului de Studii Patristice „Sfântul Maxim Mărturisitorul” al Arhiepiscopiei Iașilor, a subliniat ce anume aduce nou această carte:

Ce aduce nou sau ce aduce important cu această carte? În primul rând, este o carte de teologie istorică, este și teologie și istorie în ea. Elementele de teologie nu sunt văzute în mod abstract, ci sunt lecturate în mod contextual. Chestiunile de istorie din cartea aceasta au o dimensiune profund teologică. Deci interpretarea istoriei acestor evenimente, care sunt discutate în cartea de față, care se întind pe aproximativ o sută cincizeci de ani sunt dintr-o perspectivă profund teologică, adică, Marius Portaru nu o feră o lectură de tip marxist a istoriei elementelor acestora, ci o lectură teologică, adică toate sunt văzute din perspectiva mântuirii, chestiunile din cartea aceasta sunt vitale pentru epoca ceea, sunt vitale și pentru epoca noastră. El nu face o arheologie a unor lucruri care s-au întâmplat demult, a unor lucruri despre care deja s-a discutat despre ele, ci a unor lucruri de care noi înșine avem nevoie să ni le clarficăm, pentru că ideea de Hristologie și de Hristos este cheia mântuirii noastre, în cele din urmă.

Nu în ultimul rând, autorul cărții, Marius Portaru a mărturisit faptul că a încercat să scrie această carte pentru toți cei care sunt interesați de Persoana lui Iisus Hristos:

Una dintre prejudecățile pe care le-am întâlnit este aceea că o astfel de istorie a hristologiei patristice se adresează doar unui public restrâns de specialiști. Este adevărat că există o dimensiune tehnică a acestei cercetări, dar este la fel de adevărat că am încercat să scriu această carte pe mai multe niveluri, pe mai multe voci, iar una sau mai multe dintre aceste voci se adresează cititorului nespecialist. Am încercat să scriu această carte pentru a fi prietenoasă publicului larg, dar educat. Ea se adresează atât teologilor cât și istoricilor, filosofilor, oamenilor de litere, medicilor, avocaților, IT-știlor, inginerilor, sociologilor, politicienilor, jurnaliștilor. Într-un cuvânt, tuturor celor interesați de persoana lui Iisus Hristos. Dacă astăzi există un grad de ignoranță teologică, eu, ca teolog, mă consider primul responsabil pentru această situație. Am încercat să o remediez nu numai scriind o carte, ci scriind-o într-o manieră prietenoasă unui public vast de intelectuali.

Totodată, Conf dr. Florin Crîșmăreanu a adresat un cuvânt de felicitare autorului Marius Portaru:

Mi se pare absolut remarcabilă capacitatea de sinteză și de înțelegere a autorului, așa cum reise de la pagina 158, în care ne spune că „la o examinare mai atentă se proliferează o diferență semnificativă între conceptul biblic de întrupare și conceptul teologic patristic de unire după ipostas”. Domnul Marius Portaru, din fericire, alege să rescrie această istorie și astfel i-a rezultat monografia de față pentru că s-au rescris datele în funcție de noua cronologie. 

Prin claritate, precizie, capacitatea de sinteză și, concomitent, cu o minuțioasă analiză, lucrarea poate fi un instrument de lucru pentru publicul avizat, dar este accesibilă și celor curioși la modul general în legătură cu teologia dogmatică și teologia patristică datorită stilului explicit și limbajului prin care reușește să deslușească feluritele nelămuriri și confuzii survenite de-a lungul vremii.

Volumul a apărut la Editura Doxologia, în februarie 2024, în cunoscuta și apreciata colecție Historia Christiana.