Biblia nu a fost scrisă cu intenția de a deveni un text științific, ci ea are rostul de a prezenta revelația lui Dumnezeu în istoria mântuirii oamenilor, însă, fiind o carte care deține adevărurile divine, este de așteptat ca ea să fie foarte exactă și atunci când face referire și la adevăruri care țin de câmpul științific.

Iisus descrie sămânța de muștar (Kokkos sinapeos) ca fiind cea mai mică dintre semințe: Împărăţia cerurilor este asemenea grăuntelui de muştar, pe care, luându-l, omul l-a semănat în ţarina sa și care este mai mic decât toate seminţele, dar când a crescut este mai mare decât toate legumele şi se face pom, încât vin păsările cerului şi se sălăşluiesc în ramurile lui(Matei 13:31-32). Întrebarea este dacă această afirmație poate fi confirmată de un specialist în botanică sau Hristos a făcut o greșeală atunci când a „clasificat” sămânţa de muștar?

Nu există nicio îndoială că muștarul are o sămânță mică, ea măsurând aproximativ un milimetru. Însă poate fi observat, cu ochiul liber că există și semințe mai mici. Cu toate că sămânța rotundă de muștar este mai mică decât cea de grâu, mei, orz, chimen și mărar,este discutabil dacă aceasta este mai mică decât sămânța de susan (o sămânță plată, cu lungimea mai mare decât cea de muștar, însă cu aceeași greutate) și este de câteva ori mai mare decât sămânța de mac.

Însă este discutabil dacă Iisus a făcut referire la toate semințele plantelor de pe pământ, atunci când a făcut această afirmație, deoarece, atunci când le vorbea evreilor nu se referea decât la realități cunoscute lor. Deocamdată, nimeni nu a dovedit că în Palestina primului secol se planta ceva care să aibă o sămânță la fel de mică ca cea de muștar. În ceea ce privește descrierea pe care Iisus o face în legătură cu creșterea muștarului, există unii critici care afirmă că acesta nu crește de mărimea unui copac, iar ramurile sale nu sunt destul de mari pentru ca păsările să-și poată face cuiburi. Deși înălțimea media a plantei este de 1,5 metri, aceasta depășește adeseori înălțimea de 2 metri, care, împreună cu frunzele lungi, de până 20 de centimetri fac un mediu propice stabilirii păsărilor mici.

În primul rând, trebuie să menționăm că pasajul nu își propune să predea un curs de botanică, ci să facă o comparație cu împărăția lui Dumnezeu. Iisus face o comparație, nu încearcă să ofere un enunţ ştiinţific.

În al doilea rând, contextul arătat de Iisus este indicat precis de către Evangheliștii Matei și Marcu: muştarul era cea mai mica sămânță pe care evreii o plantau în pământ. Deși, așa cum am notat mai sus, sămânța de mac este mult mai mică decât cea de muștar,  nu trebuie să luăm afirmația lui din Matei 13, 32 ca pe o eroare științifică, deoarece categoria semințelor cu care este asociată cea de muștar este cea a ierburilor de grădină, expresia „toate semințele” fiind limitată strict la această categorie, luând în considerație întregul context al versetului. Deoarece muștarul era cultivat în Palestina pentru uleiul ce se extrăgea din el, Iisus vorbește despre el în comparație cu toate celelalte semințe care erau plantate de către oameni pentru a fi utilizate în alimentaţie.Aceasta presupune faptul că El se referea la muștarul negru, cultivat (Brassica nigra), căci există șimuștar sălbatec (Brassica arvensis), care atinge dimensiuni mai mici decât muștarul negru.

În al treilea rând, pilda spusă de Iisus se concentrează asupra contrastului dintre cea mai mică dintre semințele plantate și mărimea arbustului din care aceasta rezultă. Aceasta nu crește într-o plantă subțire sau într-o floare a cărei tulpină este firavă, incapabilă să susțină o greutate mai mare decât a unei insecte, ci într-un arbust, care poate ajunge la o înălțime de trei metri, fiind destul de puternică să susțină greutatea păsărilor mici. Așa este și împărăția cerurilor. Ea începe cu Iisus și micul său grup de ucenici, puțin băgat în seamă în orașele din Palestina și total necunoscut în Imperiul Roman. Însă, Iisus prezice că această împărăție va deveni mare și puternică și, așa cum planta de muștar depășește toate legumele cultivate de mâna omului (Marcu 4, 32), tot așa și Împărăția lui Dumnezeu va depăși orice împărăție întemeiată de oameni.

Și, precum păsările cerului, adică cele sălbatice, vin și găsesc adăpost între ramurile muștarului, tot așa și oamenii care nu făceau parte din poporul lui Israel, adică erau străini de cunoașterea lui Dumnezeu, aveau să vină din toate colțurile lumii și să intre în această împărăție, căutând iubirea și protecția lui Dumnezeu, care a spus Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi(Matei 11, 28).