Fotografie - Catedrala „Adormirea Maicii Domnului" din Vladimir  (Rusia) Icoana Maicii Domnului din Vladimir este poate cea mai cunoscută și cu siguranță cea mai venerată icoană a Maicii Domnului din Rusia, o sfântă icoană făcătoare de minuni a cărei istorie se pierde în timp și care a stat alături de poporul rus pravoslavnic încă de la începuturile sale. Potrivit unei tradiții neconfirmate de nici un izvor scris, această icoană a Maicii Domnului ar fi dintre cele pictate de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca și ar fi fost păstrată în Ierusalim până în anul 450, când a fost strămutată la Constantinopol. Cândva, la începutul sec. XII, Patriarhul Constantinopolului Luca Chrysovergis (1157-1169/70) ar fi dăruit-o marelui cneaz Iurie Vladimirovici Dolgoruki, care a așezat-o în mănăstirea de maici din Vîșegorod. Alții spun că icoana a fost adusă din Constantinopol în anul 1130 sau 1131. Se știe însă că în anul 1155 Prințul Andrei Bogoliubski a mutat-o în orașul Vladimir, unde a ridicat o catedrală în cinstea Adormirii Maicii Domnului tocmai pentru a adăposti prețioasa icoană, care a și rămas aici vreme de trei secole. În acest răstimp Maica Domnului nu a încetat să reverse milostivirea sa spre cei care se rugau în fața acestei icoane. Fie că a scăpat neatinsă din focul care a mistuit catedrala, fie de jefuirea tătarilor, fie că l a însoțit în luptă cu izbândă pe prințul Andrei Bogoliubski în campania de pe Volga împotriva bulgarilor, fie prin multe alte minuni ce se săvârșeau mereu, icoana Maicii Domnului din Vladimir a căpătat faima de icoană făcătoare de minuni. Când temutul Timur Lenk, cel care avea să îl înfrângă în 28 iulie 1402 pe însuși sultanul Baiazid și chiar să îl ia prizonier, a pornit în 1395 asediul său asupra Moscovei, prințul Vasile Dimitrievici, dimpreună cu Mitropolitul Ciprian au hotărât să aducă icoana din Vladimir în procesiune, ca să salveze orașul. Procesiunea a durat 10 zile, iar în 26 august 1395, toți locuitorii cetății au întâmpinat icoana cu mare bucurie și au așezat o în Catedrala Adormirii. În acel ceas, Tamerlan dormea în cortul său și a avut un vis înfricoșat. Se făcea că dintr-un munte coborau către el mai mulți arhierei cu cârje de aur și deasupra lor o femeie cu strălucire luminoasă. De jur împrejurul ei, mulțimi de îngeri ținând în mâini săbii de foc, care s-au năpustit asupra lui dintr-odată. Trezindu-se îngrozit și întrebându-și ghicitorii despre vis, ei i-au spus că aceea era ocrotitoarea rușilor, Maica Dumnezeului creștinilor. Atunci Tamerlan a hotărât retragerea. În încheierea istorisirii, spune Letopisețul: „Și a fugit Tamerlan, izgonit fiind de puterea Prea Sfintei Fecioare”. Pe locul unde poporul a întâmpinat icoana Maicii Domnului din Vladimir, s-a ridicat Mănăstirea Sretenski. Tot ajutorului Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu prin icoana sa din Vladimir i se atribuie și victoriile împotriva tătarilor din anii 1408, 1451 și 1459. Vestită este însă bătălia de pe râul Ugra, când, în 23 iunie 1480, Ahmet Han s-a retras din fața marelui cneaz Ioan al III-lea fără să mai lupte, întreaga sa oaste fiind cuprinsă de o frică inexplicabilă. Asemenea s a întâmplat și în 1521, când tătarii din Kazan, Crimeea și Nogai au fugit, văzând în vedenie o mare oaste cu armuri care păzea orașul Moscova de jur-împrejur. În anul 1480, icoana a fost mutată definitiv la Moscova. În 1918, ea a atras atenția guvernului sovietic, care a hotărât restaurarea ei. Cu această ocazie, s au descoperit 4 straturi de pictură peste cea originară: primul din prima jumătate a secolului XIII și ultimul din 1895 96. După restaurare s a dispus transferarea icoanei, mai întâi, la Muzeul de Istorie din Moscova și apoi, în 1930, la Galeriile Tretiakov, unde se păstrează și astăzi într-o vitrină de sticlă.