Josiah Trenham este preot al Bisericii Ortodoxe „Sfântul Andrei” din Riverside, California şi fondator și director al editurii Patristic Nectar Publication. 

Prezentarea părintelui Josiah a făcut referinţe la modul în care se dezvoltă catehizarea în constituţia Bisericii, pornind de la rugăciunile care însoţesc noul născut sau noul convertit către Dumnezeu, la procesul pe care îl însoţeşte şi pe care şi-l însuşeşte catehetul, la obiectivele şi subiecţii catehizării şi a oferit mărturii din pastoraţia parohiei în care slujeşte dar şi impresii din relaţionarea pe plan catehetic dintre diocezele ortodoxe americane. 

Inserăm câteva dintre ideile exprimate:

• Rugăciunea pentru catehumeni este necesar a fi rostită la fiecare Sfântă Liturghie, pentru că ne rugăm pentru toţi cei care fac sau vor să facă parte din Biserică. Astfel, cateheza este un eveniment cosmic, o luptă cu forţele răului care începe deodată cu rugăciunile de exorcizare ce se citesc încă dinainte de lepădările de la Taina Botezului. 

• Catehizarea este un proces care îi include şi pe cei din cadrul Bisericii şi pe cei din afara Ei. Catehizarea este voia lui Dumnezeu pentru toţi oamenii, fiindcă doreşte să fim într-o continuă descoperire şi învăţare. Cateheza este pentru toţi, fiindcă este modul de întoarcere la Dumnezeu. Ea ne aşează pe calea pocăinţei, mai ales din momentul în care înţelegem că este motivul pentru care lumea continuă să existe. 

• Catehizarea este diferită în funcţie de circumstanţe, noi lucrăm cu ceea ce Dumnezeu ne oferă. Chiar dacă întâmpinăm obstacole, virtutea răbdării ne aminteşte că prin ea, vom fi mântuiţi. Iar dacă avem obstacole înseamnă că facem ceea ce deranjează pe cel rău. Şi pentru acest raţionament este necesar să înţeleg eu, catehetul, că sunt primul subiect al catehizării. Alături de truda şi experienţa pe care le implic în catehizare, Duhul Sfânt aduce roade. Eu am datoria să hrănesc turma lui Hristos!

Începând cu o expunere clară a cinci principii de cateheză, părintele ne-a introdus cumva într-o temă cunoscută nouă, celor prezenți, întrucât majoritatea eram deja cu „vechime” în activitatea catehetică, mulți având chiar reușite frumoase la nivelul parohiei.  Ce a fost și vechi și nou am putea spune că era îndemnul de a nu ne propovădui pe noi înșine, aducându-ne aminte că Hristos este Învățătorul prin excelență și Duhul Sfânt trebuie să lucreze în sufletele celor catehizați ca aceștia să ajungă să strige: „Avva, Părinte!” Deci în activitatea catehetică, așa cum la începutul Bisericii erau mulți învățători, dar părinți nu erau mulți (I Cor.4, 15: „Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos”), noi am fost îndemnați să fim părinți, să propovăduim cu drag învățătura bisericii. Catehezele am fost îndemnați să le transmitem ținând cont de Credința Bisericii (Crezul n.r.) și de nevoia omului de a se întoarce la Dumnezeu (urmărind convertirea și întoarcerea Fiului Risipitor n.r.). Părintele a atras atenția că preotul are la dispoziție pentru  a învăța credincioșii: Sfinții Părinți ai Bisericii, viața personală care trebuie să fie în acord cu învățătura Bisericii și priceperea pe care o deprinde făcând cateheză. Vei deveni mai bun, pe măsură ce capeți experiență. Program catehetic ar trebui să fie neîncetat și constant, adică atunci când e prilej de cateheză să învățăm pe credincioși, și să avem și un program stabilit la biserică pentru această activitate, ne-a mărturisit părintele Iulian Andrei.

După expunerea temei, a urmat o sesiune de întrebări din partea părintelui inspector eparhial Bogdan Racu şi auditoriului, preoţi şi tineri, cu răspunsuri din partea părintelui Josiah Trenham şi a fiului său Luke (21 ani), prezent şi el ca invitat la acest eveniment. Mărturiile părintelui şi fiului au fost bine primite de participanţi, urmărindu-se şi corelarea acestor exprimări cu realitatea catehetică a parohiilor din Arhiepiscopia Iaşilor. (pr. Ştefan Zaharia)