În viaţa mea am primit răspuns la rugăciunile făcute la racla cu sfintele moaşte ale Sfintei Parascheva şi mereu am plecat de aici liniştită, plină de optimism, deşi venisem în stare de nelinişte, tulburată, îngrijorată.

Tatăl meu suferă de ciroză hepatică. Adesea a avut hemoragie digestivă, cauzată de varice esofagiene. Cu 12 ani în urmă, tata a fost internat la Terapie intensivă, unde medicii nu-i dădeau nici o şansă de supravieţuire. Având speranţa în ajutorul Sfintei Parascheva, l-am stropit cu agheasmă, l-am uns cu untdelemn sfinţit la Sfântul Maslu şi am continuat să ne rugăm toată familia. Mai târziu, tata şi-a revenit, hemoragia s-a oprit, iar medicii, la externare, i-au prezis doar încă, cel mult, doi ani de viaţă.

Tatăl meu trăieşte şi astăzi, la 12 ani de la avertismentul medicilor. A mai suferit şi alte hemoragii digestive, însă de fiecare dată oprite prin rugăciune. S-a petrecut de fiecare dată câte o minune (...) deoarece n-a mai fost nevoie de nici o spitalizare. Simţindu-se slăbit după revenirea din criză, mergea la racla Sfintei. Imediat se simţea întărit şi, în câteva zile, nu se mai cunoştea că ar fi bolnav. (Daniela)

(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva, Mărturii ale închinătorilor, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 33)