Cazania lui Varlaam – „Exponatul lunii aprilie”, exemplar de o mare valoare memorială legată de Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin

 

Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) prezintă publicului, în luna aprilie, în cadrul seriei „Exponatul lunii”, o capodoperă a culturii românești medievale – Cazania lui Varlaam – exemplar restaurat recent în cadrul muzeului, având o mare valoare memorială legată de Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin (ținutul Bistriței).

Vernisajul micro-expoziţiei a avut loc miercuri, 18 aprilie 2018, începând cu ora 13:00, la sediul muzeului din Calea Victoriei nr. 12. Micro-expoziţia va fi deschisă la MNIR în perioada 18 aprilie – 20 mai a.c., putând fi vizitată de miercuri până duminică, între orele 10:00 – 18:00.

Cazania lui Varlaam a fost investigată fizico-chimic şi restaurată în cadrul secţiilor de specialitate ale muzeului. Volumul propus drept exponatul lunii aprilie 2018, la MNIR, are o mare valoare istorică şi memorială, legată de personalitatea Sf\ntului Pahomie de la Gledin (ţinutul Bistriţei), episcopul Romanului. Ctitor al schitului Pocrov, situat la poalele muntelui Chiriacu, lângă Mănăstirea Neamţ, Pahomie a rămas în amintirea noastră şi datorită unei importante însemnări marginale, care se găseşte în subsolul primelor file ale Cazaniei lui Varlaam. Aflăm astfel că, aceasta a fost cumpărată de la Mănăstirea Pecerska de ieromonahul Lazăr de la Schitul Pocrov, aflat la Marea Lavră kieveană pentru a aduce în ţară osemintele lui  Pahomie. Însemnarea, de redacţie română, cu alfabet chirilic ne explică următoarele: „Această sfântă carte, cu bune învățături și de mare folos sufletesc, o am cumpărat eu smeritul ieromonah Lazăr, de la Kiev, din cămara Pecerskii din care se vând cărțile la Podolia, când am fost după rămășițele răposatului Pahomie, carele a fost episcop la Roman. Văleat 7234 (1725), luna septemvrie, 16 zile“.

Până acum, biografia Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin se încheia cu trecerea sa la Domnul, asociată cu anul 1724 (data când își trimite testamentul de la Kiev la Pocrov), fiind îngropat mai apoi în Paraclisul Sfântului Ștefan din Lavra Pecerska. Se cunoștea faptul că a plecat în exil în Ucraina însoțit de câțiva ucenici şi cu cele necesare întreținerii în această perioadă de încercare cauzată de suspiciunea de trădare a domnului Mihail Racoviță. De asemenea, în timpul scurs până la moartea sa a întreținut corespondența cu Schitul Pocrov, din care s-a păstrat din nefericire doar testamentul și câteva cărți.

Exemplarul Cazaniei lui Varlaam din 1643, care a călătorit peste câteva veacuri și care poartă discret un detaliu nou din biografia sfântului. Pe acest exemplar, care a aparținut Parohiei Ortodoxe Apalina din județul Mureș și, ieromonahul Lazăr avea să facă o însemnare care ne oferă o continuitate a biografiei, pe care mulți o credeau încheiată  odată cu moartea lui la Kiev.

Însă, pentru a desluși această însemnare este necesar să amintim și câteva lucruri despre  ieromonahul Lazăr Ursu. Într-o altă însemnare din 1735 același Lazar se semnează ca ucenicul episcopului Pahomie, cel mai tânăr dintre ucenicii săi (Sofronie, Mardarie, Ioanichie și Ioasaf), aceștia fiind chiar și rude cu Pahomie, iar despre Lazăr se crede că i-ar fi fost nepot. Desele însemnări de pe cărți îl arată pe Lazăr ca fiind un călugăr învățat și iubitor de carte. Tot el este și dascălul mitropolitului Iacob Stamati, nepot după soră a Sfântului Pahomie.

Zdruncinarea trupească și sufletească adusă de pribegie îl face pe Pahomie să-și simtă sfârșitul aproape, drept pentru care își întocmește testamentul pe care îl semnează cu propria mână și îl trimite la Pocrov. Testamentul, păstrat în prezent la Academia Română, arată după felul în care a fost împăturit că a circulat ca un document secret. De remarcat este că poartă ca titlu o însemnare târzie în scriere latină: ,,Așezământu lui Pahomi, 7232-1724”, fără zi și lună și fără ca textul testamentului să fie datat. În mod providențial în anul 1885, episcopul Melchisedec Ștefănescu descoperă în veșmântăria Lavrei Pecerska un înscris ce specifică data adormirii proinepiscopului de Roman, 26 aprilie 1724 și locul unde a fost îngropat. Această însemnare omisă până acum, vine să lămurească că Pahomie nu a fost îngropat în Paraclisul Sfântului Ștefan așa cum era vehiculat, ci chiar dinaintea ușilor mari ale bisericii, deci în afara Catedralei Uspenskaia. De asemenea Melchisedec consemnând acest înscris subliniază faptul că la aceea dată mormântul nu se mai afla la locul indicat, locul fiind pavat cu pietre. Toate acestea vin să confirme faptul că Lazăr ajungând la Kiev, având și un suport material necesar deplasării și aducerii osemintelor lui Pahomie, reușește să le ia; și totodată cumpără Cazania lui Varlaam. Și ca acest eveniment să fie memorat, îl notează pe marginea cărții.

Această expoziţie are o mare importantă pentru biografia Sfântului Pahomie, pomenit nu de mult în calendarul Bisericii noastre, fapt pentru care salutăm iniţiativa Muzeului Naţional de Istorie al României şi învitâm cu drag pe cei care vor să se întâlnească cu una dintre mărturiile legate de personalitatea Sfântului Pahomie de la Gledin.

De la același autor

Ultimele din categorie