Care este credinţa care duce mântuirea? Este de ajuns să crezi în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu?

Sfântul Ioan Hrisostom scrie: Cel ce crede în Dumnezeu are viaţă veşnică. Fiţi atenţi la ce ne spune Mântuitorul: „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri”. Hula împotriva Duhului Sfânt este suficientă ca să fii aruncat în iad. Dacă crezi în Dumnezeu, în Fiul Său şi în Duhul Sfânt dar nu duci o viaţă cu adevărat creştină, această credinţă nu te ajută să dobândeşti mântuirea”.

Hristos Însuşi ne spune că simpla credinţă nu este suficientă: „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia cerurilor” (Matei, 7,21) și continuă spunând: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea” (Matei  7, 22-23).

Credinţa nu este o simplă convingere ci este un mod de viaţă. Şi poţi proba credinţa ta după roadele pe care le dă în viaţa ta; după cum spune şi Dumnezeu: „După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte” (Matei  7, 16-20).

Sfântul Ioan Evanghelistul ne învaţă: „Şi întru aceasta ştim că l-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui. Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le  păzeşte, mincinos este şi întru el adevărul nu se află”

Credinţă înseamnă să asculţi de poruncile lui Dumnezeu, iar cel care nu ascultă de poruncile Lui nu se poate numi credincios al Adevărului şi nici nu poate pretinde că îl cunoaşte pe Dumnezeu.

Papa Shenouda al III-lea al Bisericii Ortodoxe Copte scrie în frumoasa sa carte „O viaţă de credinţă”:  „Raţiunea te ghidează pe drumul acesta al cunoaşterii lui Dumnezeu, dar credinţa e mai presus de raţiune, cu ea „mergi” până la sfârşitul vieţii tale. Credinţa nu contrazice raţiunea, dar ridică raţiunea la un nivel la care ea singură nu se poate ridica. Raţiunea te ajută să-L cunoşti pe Dumnezeu dar Credinţa e mai mult decât atât… „Iar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Său, fiindcă Duhul toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu”.

Niciodată nu trebuie să ne asumăm faptul că suntem suficient de credincioşi. A fi cu adevărat credincios înseamnă să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să-ţi iubeşti aproapele. Să punem o barieră asupra păcatelor şi temerilor noastre. Acesta e doar un punct de pornire spre mântuire. Dar numai Dumnezeu ne poate oferi mântuirea.