Chivotul sau artoforiul, numit uneori și pixidă sau tabernacol, este o cutie de metal prețios, care are forma unei bisericuțe, de obicei o copie miniaturală a bisericii respective, și stă totdeauna pe Sfânta Masă, păstrându-se în ea Sfânta Împărtășanie pentru bolnavi, precum și Sfântul Agneț pentru Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, de la sfințirea până la folosirea lui.

Sub diverse forme, un astfel de vas pentru păstrarea Sfintei Euharistii a fost folosit din adâncă vechime. În secolul al III-lea, Sfântul Ciprian al Cartaginei vorbește despre un chivot, în care au fost Sfintele Taine. După încetarea persecuțiilor, se întrebuințează în acest scop, de preferință, cutiuțe în formă de porumbel, suspendate de bolta baldachinului de deasupra Sfintei Mese și numite chiar „porumbei”.

Chivotul ne aduce aminte de vasul sau năstrapa de aur cu mană, care se păstra în Chivotul sau Sicriul Legii din Templul Vechiului Testament (Evrei 9, 4). Multe dintre vechile chivote, păstrate în muzeele publice și în cele mănăstirești, constituie opere de artă, prin măiestria realizării lor și prin finețea chipurilor și a scenelor reprezentate pe fețele lor.

(Preot Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Liturgica generală, volumul II, Editura Basilica, București, 2015, pp. 290-291)