Ţineţi minte că nu cuvintele şi metaniile sunt importante, ci ridicarea minţii şi a inimii către Dumnezeu. Este posibil să rostiţi tot ceea ce aţi scris şi să faceţi toate metaniile rânduite, iar de Dumnezeu să nu vă amintiţi deloc sau doar aşa, în împrăştierea gândului şi în rătăcirea minţii. Şi, prin urmare, să săvârşiţi pravila de rugăciune fără să vă rugaţi. Atunci rugăciunea voastră este păcat înaintea lui Dumnezeu.

(1000 de întrebări şi răspunsuri despre viaţa duhovnicească alcătuite pe baza operelor Sfinţilor părinţi şi ale nevoitorilor bunei credinţe, Traducere din limba rusă de Cristea Florentina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2005, p. 263)