Cel ce este simplu la inimă simte o stare egală cu a tuturor oamenilor şi tocmai din această conştiinţă iese atitudinea bună, îngăduitoare, blândă, nesfidătoare şi paşnică a omului faţă de ceilalţi; tocmai aceasta este simplitatea inimii. Omul simplu la inimă niciodată nu jigneşte, nimănui nu-i stă în cale, pe nimeni nu osândeşte şi pe nimeni nu invidiază. Cel ce este simplu la inimă este capabil de ostenelile mari, de cele mai umilitoare şi mai grele; nu este pretenţios la mâncare şi îmbrăcăminte, nu cere şi nu caută vreun confort al vieţii. Şi este clar de ce. Simplitatea ţine inima omului în permanentă mustrare şi în conştiinţa propriei sale nevrednicii. Cel ce este simplu la inimă este compătimitor faţă de cei sărmani.

(1000 de întrebări şi răspunsuri despre viaţa duhovnicească alcătuite pe baza operelor Sfinţilor părinţi şi ale nevoitorilor bunei credinţe, Traducere din limba rusă de Cristea Florentina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2005, p. 213)