simplitate
 

Să nu ne complicăm viața!

Complexitatea simplității e cea care ne roade pe toți. Noi vrem să fim cinstiți în complicații. Să vadă lumea: „Uitați-vă cât de ușor sunt abordabil. Priviți-mă!”. Dar asta este idolatrie, narcisism. Simplitatea omului se naște din firescul relației lui cu Dumnezeu.

Îţi recomand să te rogi cu simplitate

Foloseşte rugăciunea rece, fără conţinut, ca pe o hrană a smereniei. Repetă mereu: „Sunt nevrednic, Doamne! Sunt nevrednic, Doamne!”.

Ca să-l vezi pe celălalt înger trebuie să devii și tu însuți înger

Ca să moară omul vechi, trebuie să-l ucizi. Omul vechi trebuie să primească smerenia, să-și omoare egoismul, mândria, pizma, încăpățânarea, voia lui. Când este primită tăierea voii, se taie pomul omului vechi. Cu tăierea voii vine smerenia.

Nesiguranța macină, iar fondul de ten nu ajută...

Transparența și frumusețea omului aflat în relație cu Dumnezeu nu poate fi dată de nici un strat de machiaj care acoperă „imperfecțiunile”.

Povestea copilului care a stat la masă cu Dumnezeu

Bătrânul simţi neliniştea băiatului şi îl iscodi în continuare. – Parcă ai ascunde ceva în suflet, aşa ai tăcut... Spune-mi cinstit, totul, până la capăt. Îţi lipseşte ceva? – Mie… nimic, se hotărî într-un târziu băiatul să răspundă, dar este acolo, în biserica aia mare, un Frate de-al nostru, tot aşa, cu barbă şi plete, Care stă întins pe o Cruce şi nu poate să Se mişte şi nimeni nu-I duce de mâncare. De ce nu vine şi El la masă? ridică din pământ ochii întrebători, privindu-l pentru prima dată, pătrunzător, pe bătrân.

Important este ca sufletul omului, asemenea unei flori, să se deschidă către Dumnezeu

Iată, de exemplu, o floare a câmpului: dimineaţa roua pluteşte în aer, iar floarea, dacă îşi deschide cupa, primeşte roua, dar dacă nu şi-o deschide, nu o primeşte. Roua există şi este gata să roureze, important fiind ca sufletul omului, asemenea unei flori, să se deschidă către Dumnezeu. Dacă se deschide, întâlnirea dintre Dumnezeu şi om, prin rugăciune, prin contemplaţia mistică şi prin trăirea adâncă, duhovnicească are loc şi devine un unicat în viaţa omului.

În rugăciune, „ne dăm întâlnire” cu Hristos

La Tatăl nostru nu implorarea vine pe primul loc, ci acceptarea și încuviințarea. Dacă vom putea ajunge la aceasta, atunci vom descoperi libertatea, libertatea față de nevoia de a face un lucru sau altul. Calea spre înainte este foarte simplă: pas cu pas. Noi complicăm lucrurile prin temerile noastre. Această libertate ne permite să privim totul prin „prisma divinului”: și totul pare plin de minuni!

Din suferința Crucii s-a născut bucuria Învierii – iată creștinismul!

Biserica exprimă cel mai bine firescul unei relații personale dezinteresate. Biserica transmite un categoric „Nu” seriozității ipocrite și bucuriei exaltate, și un categoric „Da” seriozității senine și bucuriei sobre. Adesea confundăm nevoia de a fi serioși, când vine vorba de Biserică, cu teama de pedeapsă, iar când vine vorba să ne bucurăm de viață, ne entuziasmăm de suprafață. Biserica echilibrează lucrurile: din suferința crucii s-a născut bucuria Învierii.

Învățăturile Sfântului Paisie Aghioritul despre muncă, stres și găsirea liniștii interioare

Spune Sfântul Paisie: „Dacă ați ști cât de mult influențează starea omului lucrul de mână pe care îl face, chiar și lemnul unor obiecte făcute de el! Înfricoșător lucru! Rezultatul muncii omului este pe potriva stării în care se află atunci când o face. (...) Să nu vă dați toată ființa, toată puterea dimpreună cu mintea voastră celor materiale. În felul acesta omul devine închinător la idoli. Pe cât puteți, nu vă dăruiți inima treburilor; să dați numai mâinile și mintea. Să nu vă dați inima lucrurilor stricăcioase, nefolositoare. Când inima este la Hristos, atunci și treburile se sfințesc, există și o continuă odihnă sufletească lăuntrică. Un astfel de om simte adevărata bucurie. Să vă puneți inima în valoare! Să n-o risipiți!”.

Lecție de viață de la Părintele Nicolae Steinhardt

Unde-s toate subtilităţile şi raţionamentele noastre, firul nostru tăiat în patru? Şi toate cocoloşelile şi răsfăţurile noastre?

Pagini