simplitate
 

Fiecare patimă poate naște o virtute

Adevărata bucurie duhovnicească este tăinuită în inimă şi, cu cât o ascundem mai mult, cu atât o păstrăm mai bine. Trebuie să facem totul cu simplitate şi cumpătare, întrucât avem vrăjmaşi care se vor folosi de orice mijloace ca să ne jefuiască. 

Sfântul Paisie Aghioritul ‒ drumul spre sfințenie

Unul dintre cei mai iubiți părinți din Muntele Athos, Sfântul Paisie a fost un iubitor de Dumnezeu și de simplitate, învățându-i pe oameni să caute să aibă liniște în suflet, și nu agitația vremurilor de astăzi pe care le considera a fi iadul.

Lexicon athonit – Arhondaric

Atunci când pelerinii sosesc la mănăstire, arhondarul îi întâmpină cu multă dragoste. Într-un salon, hol larg sau balcon, după caz, pelerinii se aşază pentru a se odihni de osteneala drumului.

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

În viaţa noastră de toate zilele, suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi, mereu avem ceva important de terminat şi ni se pare că timpul pe­trecut la rugăciune ne împiedică să terminăm lucrul respectiv. Însă experienţa dovedeşte că o jumătate de oră sau o oră „irosită” în rugăciune nu împiedică deloc, în mod catastro­fal, bunul mers al activităţilor noastre zilnice, aşa cum ne închipuim atunci când am vrea să ne rugăm. Dimpotrivă, obiceiul de a ne ruga ne învaţă să ne concentrăm rapid, înlătură orice neatenţie, disciplinează mintea şi, în cele din urmă, ne face să câştigăm timp.

Să nu ne complicăm viața!

Complexitatea simplității e cea care ne roade pe toți. Noi vrem să fim cinstiți în complicații. Să vadă lumea: „Uitați-vă cât de ușor sunt abordabil. Priviți-mă!”. Dar asta este idolatrie, narcisism. Simplitatea omului se naște din firescul relației lui cu Dumnezeu.
Orice iubire mare este una răstignită. Ea urcă plină de nobleţe toate treptele Golgotei, simte durerea, ca și Cel care a suferit pe Cruce. Orice dăruire este o jertfă care are valoarea ei. Iubirea trece cu vederea capriciile fratelui, îi iartă greşelile, îi suportă scăpările, cedează la invidie, ignoră ironia, risipeşte suspiciunile, nu ia seama la înjurături, nu osândeşte şi nu bârfeşte în public. Ea acoperă toate lipsurile într-un mod nobil şi cu largheţe sufletească. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul (I Corinteni 13, 4-5), glăsuieşte Sfântul Pavel. Iubirea, prin simplitatea şi sinceritatea ei, nu ştie ce este răul, este curată şi limpede ca apa cristalină a unui lac pe care n-o tulbură nici un val sălbatic de răutate şi viclenie. Omul iubirii este cel mai mare învingător în lupta duhovnicească. El biruieşte prin zâmbet şi bunătate, şi dacă în alte situaţii cedarea este înfrângere, prin iubire ea devine biruinţă. Prin iubirea de oameni învingem, ne spune Sfântul Grigorie Teologul.
___   Părintele Efrem Filotheitul

În drum spre Mănăstirea Sihăstria Tarcăului

Intrăm pe poarta de lemn a așezării monahale de la Sihăstria Tarcăului ca în ograda unei alte lumi, comprimate într-o poiană. Un brad falnic stă să atingă cerul. Dinainte ni se înfăţişează biserica veche și clopotnița, construite cu două secole în urmă de egumenul Avramie şi ucenicii săi, din lemnul frasinilor de pe acest loc. Privindu-le, timpul te smulge din prezent spre alte tărâmuri, unde simplitatea a rămas o însuşire de căpetenie.

Cele 20 de fericiri ale Sfântului Paisie Aghioritul

Fericiţi sunt copiii care s-au născut sfinţi „din pântecele maicii lor”, dar mai fericiţi sunt aceia care s-au născut cu tot felul de patimi moştenite, însă s-au nevoit cu sudori şi le-au dezrădăcinat, dobândind Împărăţia lui Dumnezeu „întru sudoarea feței lor”.

Important este ca sufletul omului, asemenea unei flori, să se deschidă către Dumnezeu

Iată, de exemplu, o floare a câmpului: dimineaţa roua pluteşte în aer, iar floarea, dacă îşi deschide cupa, primeşte roua, dar dacă nu şi-o deschide, nu o primeşte. Roua există şi este gata să roureze, important fiind ca sufletul omului, asemenea unei flori, să se deschidă către Dumnezeu. Dacă se deschide, întâlnirea dintre Dumnezeu şi om, prin rugăciune, prin contemplaţia mistică şi prin trăirea adâncă, duhovnicească are loc şi devine un unicat în viaţa omului.

Cum se nevoia Sfântul Paisie Aghioritul la Coliba „Cinstita Cruce”

În această colibă săracă din Kapsala se nevoia stareţul „în groapa cea mai de jos”, dar cu petrecere înaltă, cu rugăciune neîncetată, singur cu Singurul Dumnezeu şi hrănit cu harul Său.

Pagini