simplitate

Cele 20 de fericiri ale Sfântului Paisie Aghioritul

Fericiţi sunt copiii care s-au născut sfinţi „din pântecele maicii lor”, dar mai fericiţi sunt aceia care s-au născut cu tot felul de patimi moştenite, însă s-au nevoit cu sudori şi le-au dezrădăcinat, dobândind Împărăţia lui Dumnezeu „întru sudoarea feței lor”.

Solu­ţia corectă nu stă în a câştiga o grămadă de bani, ci în organizarea creştină a vieţii noastre

Bărbatul trebuie să se mulţumească cu puţin, cu cele de care este neapărată ne­voie, şi să nu se arunce la mult, fiindcă atunci va avea mai multă vreme ca să stea acasă cu nevasta şi copilaşii.

Căsătoria timpurie creează o legatură mai puternică între cei doi soți

Uită-te, cei care se „aranjează” la o vârstă mică, fie în viaţa de căsătorie, fie în monahism, păstrează până la bătrâneţile lor o simplitate copilărească şi se armonizează uşor între ei.

Simplitatea, semn al iubirii neprefăcute

Nepătimirea cea mai înaltă face gândurile simple, la fel şi purtările. Simplitatea copilărească ajunge să vorbească cu îndrăzneală lui Dumnezeu şi Dumnezeu îi îndeplineşte dorinţele, căci dorinţele ei corespund cu voia lui Dumnezeu.

Lexicon athonit – Arhondaric

Atunci când pelerinii sosesc la mănăstire, arhondarul îi întâmpină cu multă dragoste. Într-un salon, hol larg sau balcon, după caz, pelerinii se aşază pentru a se odihni de osteneala drumului.

Important este ca sufletul omului, asemenea unei flori, să se deschidă către Dumnezeu

Iată, de exemplu, o floare a câmpului: dimineaţa roua pluteşte în aer, iar floarea, dacă îşi deschide cupa, primeşte roua, dar dacă nu şi-o deschide, nu o primeşte. Roua există şi este gata să roureze, important fiind ca sufletul omului, asemenea unei flori, să se deschidă către Dumnezeu. Dacă se deschide, întâlnirea dintre Dumnezeu şi om, prin rugăciune, prin contemplaţia mistică şi prin trăirea adâncă, duhovnicească are loc şi devine un unicat în viaţa omului.

Eruditul smerit de o femeie simplă

Femeia repetă gândul, desfăşurându-l de această dată, aşa încât l-a şi tâlcuit. „Tu ai citit asta undeva?” „Ei, citit, ce eu am vreme de citit? Dar ce mare lucru am zis? Eu n-am zis nimic”, zise femeia şi-şi văzu de mătura ei.

De ce dăm buzna la Dumnezeu

Luați seama ca nu cumva să primim în mintea noastră și în gândul nostru că noi suntem mai privilegiați decât alții, de a da buzna la Dumnezeu. Noi dăm buzna la Dumnezeu tocmai pentru că ne considerăm mai păcătoși decât alții, suntem atât de deznădăjduiți, încât nu mai vedem nicio ieșire și atunci strigăm: „Doamne, dacă nici acum nu mă mai primești, mor”. Așa-i și spunem. Găsim la Sfinți, foarte simplu.

Păstrează-ți sănătatea prin post

Nu susţine că nu poţi să posteşti aducând ca pretext boala sau neputinţa trupească, de vreme ce pe de altă parte în toată viaţa ta îţi chinui trupul cu multă mâncare. Ştiu foarte bine că medicii recomandă bolnavilor mai ales hrană uşoară şi postire, decât bogăţie şi varietate de mâncăruri.

Smerenia și pocăința dau putere rugăciunii

Nu ajunge numai mărturisirea la duhovnic pentru ca să se în­tocmească bine cineva; este trebuinţă şi de pocăin­ţă. Şi orice rugăciune pe care o face cineva trebuie să înceapă cu mărturisire înaintea lui Dumnezeu. Nu să plângă şi să spună „Sunt aşa, aşa şi aşa”, iar după aceea să facă aceleaşi lucruri, căci aceasta înseamnă nesimţire. Atunci când există simţire, există şi puţină îmbunătăţire!

Pagini