simplitate

Smerenia este încrederea totală în voia lui Dumnezeu

Simplitatea este sfânta smerenie, adică desăvârşita încredere în Hristos. Să dăm lui Hristos întreaga noastră viaţă. Spunem la Sfânta Liturghie – „toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm” şi, în alt loc, „Ţie, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Îţi încredinţăm toată viaţa şi nădejdea noastră, şi cerem şi ne rugăm şi cu umilinţă cădem înaintea Ta”.

Când mănânci cu recunoștință, orice mâncare e ca bucuria pe pâine!

Atunci când eram mic, mergeam în pădure şi mâncam numai o bucată de covrig, şi nu mai voiam nimic altceva. Cele mai bune mâncăruri nu-mi puteau înlocui acea mulţumire duhovnicească pe care o simţeam. Dar făceam aceasta cu bucurie.

Satele...

Și-așa, un dor de simplitate te cuprinde... Când și cerul parcă e îmbătrânit... Doar vorba spune – Omenia nu se vinde! Și amintiți-mi – Veșnicia unde s-a născut?

Nectarie sau Sfântul simplității și al smereniei

Sărac, defăimat de ai săi, a stat cu gazdă la o văduvă de la periferia Atenei. Putea oricând să ceară o audiență la arhiepiscop sau la casa regală, dar nu a făcut-o. Și-a trăit sărăcia și foamea cu demnitate. Povestesc ucenicii că mitropolitul Nectarie lucra cu mâinile sale – cosea încălțăminte sau copia cărți, manuscrisele valorificându-le. Însă, bunătatea și lumina sa nu puteau să rămână ascunse. În scurt timp, multe suflete căutătoare de Dumnezeu și-au legat viața de cea a părintelui Nectarie. 

Ca să vină Hristos în inimă, trebuie să-L iubim

Să ţintiţi întotdeauna către slava lui Dumnezeu. Ce v-am spus despre privighetoare? Ea cântă fără să fie văzută de nimeni. Aşa să fiţi, dezinteresaţi. Să vă dăruiţi slăvirii lui Dumnezeu în taină.

Mândria deghizată în smerenie

Smerenia harică este nevăzută, după cum ne­văzut este Dumnezeu, Dătătorul ei. Ea este as­cunsă de tăcere, de simplitate, de sinceritate, de naturaleţe, de libertate. Smerenia mincinoasă este întotdeauna artifi­cială la arătare: ea îşi face, cum s-ar spune, „pu­blicitate”.

Cele 20 de fericiri ale Sfântului Paisie Aghioritul

Fericiţi sunt copiii care s-au născut sfinţi „din pântecele maicii lor”, dar mai fericiţi sunt aceia care s-au născut cu tot felul de patimi moştenite, însă s-au nevoit cu sudori şi le-au dezrădăcinat, dobândind Împărăţia lui Dumnezeu „întru sudoarea feței lor”.

Cum a ajuns „celebru” Sfântul Sisoe cel Mare?

Nu cred că există cineva care a crescut cu desenele animate ori cu filmele din ultimii 20 de ani, care să nu fi auzit, cel puţin în trecere, expresia cu valoare de maximă mirare: „Sfinte Sisoe!”. Numele pare exotic, iar gândul ne duce spre un sfânt pomenit în Occident ori doar spre un personaj inventat. N-am putea crede că în miezul cinematografiei moderne și mai ales în traducerile de la noi este pomenit un sfânt ortodox, şi încă unul de pateric.

Îţi recomand să te rogi cu simplitate

Foloseşte rugăciunea rece, fără conţinut, ca pe o hrană a smereniei. Repetă mereu: „Sunt nevrednic, Doamne! Sunt nevrednic, Doamne!”.

Solu­ţia corectă nu stă în a câştiga o grămadă de bani, ci în organizarea creştină a vieţii noastre

Bărbatul trebuie să se mulţumească cu puţin, cu cele de care este neapărată ne­voie, şi să nu se arunce la mult, fiindcă atunci va avea mai multă vreme ca să stea acasă cu nevasta şi copilaşii.

Pagini