Eu, am văzut aici nişte oameni care şi-au depăşit cu bine singurătatea (arată spre doi călugări care şedeau în rândul din faţă). Cum s-o depăşească? Oamenii toţi se nasc cumva singuri, dacă nu-L dobândeşti pe Hristos, zadarnic eşti cu oamenii, dar cea mai sigură cale de a te întâlni cu Hristos este, totuşi, de a rămâne singur. Rugaţi-vă la Dumnezeu, împăcaţi-vă cu El şi nu uitaţi că Dumnezeu, înainte de a fi noi neînţeleşi, a fost El neînţeles, înainte de a fi noi singuri, a rămas El singur, părăsit pe cruce.

Se spune că noi pătimim mai puţin decât El şi mai puţin simţim toate suferinţele. Să ştiţi că a fost cineva până la noi care a trecut prin stările astea, pentru că „în toate fiind ispitit - spune Apostolul Pavel -, poate şi pe noi sa ne înţeleagă". Gândiţi-vă mai mult la acest Dumnezeu minunat al nostru, la acest Hristos. Şi cred că o să vă dispară singurătatea; singurătatea este o stare, nu este o realitate fizică. Deci gândiţi-vă mai mult la acest Hristos.

(Ieromonah Savatie Baştovoi, Despre Curaj şi Libertate în Ortodoxie, Editura Sofia, Bucureşti, 2006, p. 106)