Ce facem cu resentimentul?

Reflecții

Ce facem cu resentimentul?

Ori, atunci când vedem că această persoană are o bucurie, ne întristăm de faptul că are o astfel de șansă.

Cât de des nu ni se întâmplă ca după ce am avut o neînțelegere cu cineva, după ce ne-a părut rău și ne-am cerut scuze, să mai avem încă hoinărind în noi un sâmbure de resentiment? Ce se întâmplă mai departe în cazul acesta? Data viitoare când mai avem un conflict cu aceste persoane față de care păstrăm resentimente, ne aducem aminte de antecedente, fapt care nu face decât să înrăutățească lucrurile. Sau, se întâmplă ca atunci când auzim pe cineva plângându-se de o astfel de persoană să ne bucure aceste fapt. Ori, atunci când vedem că această persoană are o bucurie, ne întristăm de faptul că are o astfel de șansă. Toate aceste reprezintă cazuri de răsplătire a răului cu rău.

Sfântul Dorotei ne oferă o analogie:

Cineva care vrea să aprindă un foc, folosește mai întâi o mică bucățică de iască. Aceasta reprezintă cuvântul fratelui care l-a supărat. Acest foc inițial este foarte mic și slab. Ce importanță are cuvântul fratelui? Dacă treci peste, stingi focul, însă dacă începi să te gândești: „De ce mi-a spus asta? Poți să-i spun și eu la fel! Dacă nu voia să mă rănească n-ar mai fi spus asta..., ooo, dar pot să o fac și eu”. În felul acesta, adaugi mici bucățele de lemne în foc, sau orice alt combustibil, ca persoana aceea care aprinde un foc și tu scoți fum suflând în el.

Această nedezlipire de probleme cu resentimente prelungite este probabil cea mai mare problemă în toate relațiile, mai ales în căsătorii. Nu ne descurcăm prea bine în a ne curăți de urmele resentimentelor. Chiar dacă ne pare rău și facem schimbări, lăsăm să persiste răni, doar ca să le deschidem din nou și prin aceasta să tulburăm și să păcătuim.

Cum scăpăm de aceste firmituri de resentiment? Iată ce spune Sfântul Dorotei despre aceasta:

Rugându-se din toată inima pentru persoana care l-a supărat și spunând: „Doamne ajută pe fratele (soțul) meu și prin rugăciunile sale, pe mine”. Astfel, se roagă fierbinte pentru fratele (soțul) său, ceea ce reprezintă o dovadă de afecțiune și dragoste, și în același timp, se smerește pe sine cerând ajutori prin rugăciunile fratelui (soțului) său. Acolo unde este solidaritate, dragoste și smerenie cum ar mai putea ura, resentimentul sau oricare altă patimă să mai biruiască?

E o învățătură foarte des dată de către Părinții Bisericii. Sfântul Evagrie Ponticul scrie: Cel care se roagă pentru dușmanii săi nu cunoaște resentimentul.

Încercați! Cred că veți simți diferența. Când ne preocupă păcatele vieții ne putem vindeca doar prin harul lui Dumnezeu. Trebuie doar să-l cerem prin rugăciunile noastre.

Traducere și adaptare:
Sursa: