Vedem cu toții cum, așezându-se cu grijă și cu pricepere cărămidă peste cărămidă, se pot înălța construcții unice și impunătoare, frumoase și durabile pentru veșnicie, așa cum este, spre exemplu, Catedrala Națională, ce îl are ca ocrotitor duhovnicesc și pe Sfântul Apostol Andrei.

De altfel, înălțarea Catedralei Naționale este un gest de profundă mulțumire și recunoștință pentru supraviețuirea neamului românesc de-a lungul intemperiilor vremii, precum și de evidențiere a rolului spiritual în istoria românească.

Această reală constatare este întru totul valabilă și pentru viața noastră omenească. O familie, o societate este cu atât mai sănătoasă și mai fericită, cu cât fiecare generație își aduce contribuția sa de efort și de creație la tot ceea ce este bun și mai folositor familiei sau societății respective.

Ziua binecuvântată de 30 noiembrie ne obligă să ne aducem aminte de „cel întâi chemat”, Apostolul Andrei, pentru faptul că a adus pentru prima dată direct de la sursă, de la izvor, cuvântul Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe meleagurile noastre. În fapt, este ceea ce ne învață Sfântul Pavel în Epistola către Evrei: „aduceți-vă aminte de mai marii voștri care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (cf. Evrei 13, 7).

Se spune că personajul mitologic grec Anteu, fiul lui Poseidon, era invincibil pentru că ori de câte ori atingea pământul prindea noi forțe. Asemenea forțe primim și noi atunci când privim la viața și lucrarea impresionantă a Apostolului Andrei, pentru că ne responsabilizează și pe noi, cei de astăzi, să oferim credință vie și lucrătoare, cu dragoste față de țară și familia în care ne-am născut, cu dăruire pentru zidirea a cât mai mult bine în lume.

Sfântul Apostol Andrei, Ucenic al Mântuitorului și Catedrala Națională sunt două repere și monumente unice și irepetabile din paginile nemuritoare ale istoriei lui Dumnezeu. Creatorul, ca un „Boier”, ne cadorisește pe noi pe toți, ca popor român, cu astfel de daruri veșnice și mântuitoare!

Să ne păstrăm luciditatea, cumințenia și demnitatea de români, cu sfântă, dreaptă și aleasă credință, nădăjduind în mila și ajutorul lui Dumnezeu, rugându-ne unii pentru alții până la sfârșitul tuturor veacurilor, crezând în noi, în sfinții noștri și în România!