Ochiul lui Dumnezeu priveşte zi şi noapte inimile oamenilor şi vede dorinţele lor. Dacă eşti drept, vei primi plata dreptului. Dacă eşti nedrept, va veni asupra ta mânia lui Dumnezeu şi într-o zi o să cunoşti sabia Sa. Acestea le spune foarte limpede împăratul şi Proorocul David. Problema este, Anastasie, ce fel de creştini suntem. Am ajuns de parcă suntem fierţi în apă, ne-a orbit fumul de la tămâia pe care o folosim, ne-am înfăşurat cu veşmântul înfricoşătoarei îndoieli.

Creştin înseamnă jertfă. Creştin înseamnă să te saturi văzându-i pe alţii mâncând. Creştin înseamnă să te bucuri când sufletul aproapelui tău se întâlneşte cu Dumnezeu. Creştin înseamnă să trăieşti şi să participi la bucuria şi la sporirea aproapelui tău, ca şi cum ar fi a ta. Creştin înseamnă să nu iei în seamă, aşa cum spune David, suferinţele, care totdeauna au constituit calea cea mai grabnică care duce la Cer. Creştin eşti când durerea celuilalt este durerea ta. Nu poţi să te numeşti creştin şi să fii şi mason, şi iubitor de avere şi escroc şi nici măcar nu trebuie să ai de-a face cu cei ce s-au lepădat în mod conştient de Atotţiitorul şi au ales să slujească lui Mamona şi legiunilor de demoni pe care îi trage după el.

(Dionisie A. Makris, Iannis cel nebun pentru Hristos, Editura Evanghelismos, 2010, p. 59)