Sfânta Liturghie cu ocazia sărbătorii hramului a fost oficiată în Biserica „Buna Vestire“ a Mănăstirii Miclăuşeni, printre preoţii slujitori numărându-se arhim. Nichifor Horia, stareţul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi şi exarhul administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor și arhim. Hrisostom Rădășanu, consilierul  educațional al Arhiepiscopiei Iașilor. Răspunsurile la strană au fost date de obștea mănăstirii.

„Nu trebuie să ne încurcăm viața cu lucrurile care ne încurcă”

Predica a fost rostită de arhim. Hrisostom Rădășanu, care a enumerat principalele învățături duhovnicești ce decurg din viața marelui prooroc Ilie Tesviteanul: „Ce învățăm noi de la Sfântul Prooroc Ilie? În primul rând, faptul că există doar un singur Dumnezeu adevărat și o singură credință adevărată. Chiar numele Ilie înseamnă «Domnul este Dumnezeul meu». Există o singură credință adevărată și nu pentru că am descoperit noi asta, nu pentru că ne-am dat noi cu părerea asupra acestui lucru, nu pentru că ne-am întâlnit într-un parlament al credinței și am votat care este credința cea adevărată și cum trebuie noi să credem, ci pentru că Dumnezeu, în nespusa Sa iubire de oameni, S-a revelat, întinzându-ne nouă mâna și spunându-ne:« Bună. Eu sunt Dumnezeu și acestea sunt lucrurile pe care voi trebuie să le credeți despre Mine pentru a avea o relație». Credința noastră nu este o credință inventată de noi, ci una arătată de Însuși Dumnezeu. Al doilea lucru pe care îl învățăm de la Sfântul Prooroc Ilie e că, dacă există un Dumnezeu adevărat care ni S-a revelat și ne-a spus cum este El, atunci  nu are rost să ne pierdem vremea cu alți dumnezei, cu alte credințe, păreri, perspective, asupra unui lucru atât de clar și atât de important. Nu trebuie să ne încurcăm viața cu lucrurile care ne încurcă.  Există în relația cu Dumnezeu o seriozitate, pentru că de această relație depinde mântuirea noastră, și o frumusețe aparte, pentru că ce poate fi mai deosebit decât să te pregătești încă din această viață pentru o întâlnire atât de grozavă cu Cel care te-a creat? Al treilea lucru pe care îl învățăm de la Sfântul Prooroc prăznuit în această zi este că nu suntem singuri. Când proorocul se plânge lui Dumnezeu că este un om bătrân și neputincios și că trebuie să vorbească și preoților, și poporului necredincios, Dumnezeu îi spune că nu este singurul dreptcinstitor, ci că mai sunt în popor 7000 de bărbați care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal. Din acest epison ne dăm seama că atunci când ni se pare că suntem singurii buni rămași, singurii în stare să facem lucrurile cele bune, Dumnezeu ne arată că mai sunt câțiva ca noi, primind astfel putere. Al patrulea lucru pe care îl învățăm astăzi este că oricât de tulburată ar părea această lume și oricât de împotrivitoare, noi nu trebuie să ne temem. Atunci când noi vedem în jurul nostru numai răutate, numai minciună, numai lipsă de orice sens, trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu în liniștea sufletului nostru, după cum Dumnezeu nu i s-a arătat pe munte lui Ilie în sunet de trâmbiță puternică sau de vânt năprasnic, ci în suflare ca de zefir, ca de vânt subțire. La fel cred că s-a întâmplat și la slujba de astăzi, când liniștea din sufletul fiecăruia s-a întâlnit cu liniștea rugăciunii celuilalt. Un ultim lucru pe care doresc a-l menționa este acela este că Sfântul Prooroc Ilie este respectat și iubit pentru că mesajul său nu trece odată cu trecerea vremurilor, arătându-se din aceasta că Dumnezeul nostru nu este doar un Dumnezeu de duminică sau de sărbătoare, ci un Dumnezeu viu și omniprezent”.

La final, părintele arhimandrit Nichifor Horia a adresat mulţumiri stavroforei Mihaela Stroescu, stareţa Mănăstirii Miclăuşeni, şi monahiei Parascheva Călmăţuianu, coordonator al Centrului Social-Cultural „Sfântul Ilie“, pentru activitatea socială, culturală și duhovnicească desfășurată în mod ireproșabil.

Despre hramul Centrului Social-Cultural „Sfântul Ilie“, ne-a oferit câteva cuvinte monahia Parascheva Călmăţuianu, coordonatoarea proiectului:„Spre deosebire de hramul principal al mănăstirii noastre, sărbătoarea Bunei Vestiri, putem spune despre sărbătoarea Centrului nostru că este un hram mai mic, mai intim, în care putem gusta din plin bucuria slujbelor săvârșite și bucuria duhovnicească a momentului, și în care nu trebuie să ne ocupăm foarte mult de problemele organizatorice, ca în cazul hramurilor extinse. Este un hram dedicat în primul rând maicilor din mănăstire, care ne susțin într-un fel sau altul activitatea, dar și unor colaboratori foarte apropiați și prieteni de suflet, care ne-au sprijinit ori de câte ori am avut nevoie”.