Ce ne-am face, Doamne, fără Liturghie?
Am pieri ireversibil pe vecie.
Mila Ta strecoară harul în adâncuri,
Sfântul Duh pogori în noi și iar ne bucuri.

Ce ne-am face, Doamne, fără vetre sfinte?
N-am păși nicicând spre cer, ci spre morminte.
Duhul Tău ne-ndeamnă tainic spre iertare,
Ca să-Ți dăm prilej să-ncepi în noi lucrare.

Ce ne-am face, Doamne, fără Sfinte-Altare?
N-am avea defel parte de luminare.
Când părem zdrobiți sub umbra crucii Tale,
Suntem în urcuș de înțelesuri, nu în vale.

Ce ne-am face, Doamne, fără-mpărtășire?
Nu ne-ai recunoaște la a Ta Venire.
Chiar de vom primi și noi oțet cu fiere,
Nu îl vom gusta cu gândul la-nviere.

(Mirela Scorța)