Îngerul n-a mai venit de mult...
Apa minunii stă netulburată...
Și zac la marginea Împărăției
Lângă credința mea paralizată...

Și cărturarii zilnic vin să-mi spună
Ce mari isprăvi a mai făcut știința
Și că de-acum n-o să mai am nevoie
De îngerul ce-mi învia credința...

Chiar dacă îngerul nu mai coboară
Ușa credinței s-o deschidă-n mine
Prefer să zac la marginea Împărăției
Decât să-mi fac vreun rost în lume...