iubirea de Dumnezeu

Să-I oferim lui Hristos gândul fiecărui lucru şi chiar persoana noastră

Este mare lucru să nu gândeşti nimic rău cu privire la ceilalţi. Asta înseamnă să te gândeşti la celălalt şi să comunici cu el întotdeauna cu iubire şi înţelegere pentru defectele sale care nu-i definesc fiinţa, cu un sentiment de iertare, cu sentimentul de a comunica cu o taină.

Cum a hotărât părintele Adrian Făgețeanu să-și închine viața lui Dumnezeu

„Când simţi că Lui Îi datorezi existenţa, nu numai prezentul, ci şi viitorul, atunci încerci să te interesezi: cine e El? Şi dacă spune chiar Evanghelistul cel mai iubit de Dumnezeu că Dumnezeu e Iubire, nu? La Iubire trebuie să răspunzi cu iubire.”

„Sfârșitul lucrării poruncilor este unirea și asemănarea cu Dumnezeu”

„Sfârșitul lucrării poruncilor este unirea și asemănarea cu Dumnezeu”. Făptuirea virtuților este împreunată cu păzirea poruncilor.

Ce facem cu partea pasională a sufletului?

Răstignirea trupului „împreună cu patimile şi cu poftele” (Galateni 5, 24) nu înseamnă anihilarea energiilor trupului sau a puterilor sufletului – ceea ce ar echivala cu sinuciderea –, ci abţinerea de la poftele şi faptele cele rele. Cel nepătimitor nu-şi anihilează partea pasională a sufletului, ci „şi-o păstrează vie şi lucrătoare, omorând numai raportul acesteia cu cele rele, întorcând-o întreagă spre iubirea lui Dumnezeu.

La ce se referă cuvintele: „Sus să avem inimile”?

La El să avem inimile! El ne-a zidit, prin darul Lui suntem mântuiți și prin împărtășirea Sfântului Duh iau ființă mereu în scurgerea vremii cerul și pământul nou al Împărăției lui Dumnezeu.

Duhul Sfânt aduce mângâiere prin lacrimile de la rugăciune

Duhul Sfânt mângâie sufletul când acesta plânge în rugăciune. Când Duhul cel Sfânt atinge inima cuiva, nu se mai poate opri din plâns şi este un plâns mângâietor. Dacă îl ai adeseori, Duhul Sfânt îţi curăţă inima şi vei putea spori.

Grija de legătura noastră cu Dumnezeu începe cu grija pentru starea sufletului nostru

Dacă aşa vom împodobi sufletele noastre, le vom îmbrăca şi le vom lumina şi le vom păzi, ştiu bine şi vădit cunosc că va dori Împăratul Ceresc frumuseţea sufletelor noastre şi, venind, Se va sălăşlui întru ele. Şi atunci Îi vom fi Lui cer şi scaun, şi palat, şi Biserică.

Cum le vorbim copiilor noștri despre Dumnezeu?

Sarcina noastră în ceea ce privește sentimentul de evlavie al copiilor constă în a-i face să realizeze acțiunea lui Dumnezeu în limitele propriei lor experiențe de viață, ale cunoașterii evenimentelor naturale și ale capacității lor de raționalizare. În propriul ritm și în felul specific fiecăruia, cu ajutorul lui Dumnezeu, ei vor dobândi sentimentul sfințeniei, un fel de evlavie față de taina lui Dumnezeu.

Protosinghelul Vichentie Mălău – dăruit Bisericii trup și suflet

Odată a venit la mănăstire prefectul cu câţiva profesori. Părintele Vichentie, îmbrăcat într-o haină rea, văruia biserica: „Unde este stareţul mănăstirii?, l-au întrebat ei. Am vrea să vorbim cu dânsul”. „Mă duc să-l caut. Aşteptaţi puţin!”, a zis părintele. Dar ei, înţelegând de la alţii că el este stareţul şi văzându-l aşa rău îmbrăcat, îndată au plecat.

Iubește, ca să fii iubit!

Sunteţi datori să aveţi multă atenţie în relaţiile dintre voi şi să vă respectaţi unul pe altul, ca persoane sfinte, fiind chipuri ale lui Dumnezeu. Să nu iei seama niciodată la trupul şi la frumuseţea omului, ci la sufletul lui. Luaţi seama la sentimentul iubirii, pentru că atunci când inima nu este încălzită de credinţă curată, iubirea este în primejdie să devină trupească şi nefirească, este în pericol să întunece mintea, şi să aprindă inima.

Pagini