iubirea de Dumnezeu

Pericopa smochinului neroditor – omul și răspunsul său la chemarea lui Dumnezeu

Roadele smochinului – produse ale firii, ale naturii naturale – sunt subordonate ciclurilor de rodire, însă devotamentul oamenilor nu cunoaşte soroace şi pauze. Interpretarea alegorică se impune: smochinul e omul, iar smochinul neroditor e omul şi el neroditor, rece, aspru, nereceptiv chemărilor cereşti.

Necazurile au rostul lor în viața noastră

Viaţa duhovnicească nu stă numai în gustarea dulceților şi mângâierilor acestora, ci mai mult în răbdarea cu bucurie atunci când ne lipsim de ele și în răbdarea altor necazuri. Din aceasta se cunoaște dragostea noastră pentru Dumnezeu – când le purtăm cu bucurie.

Alegerile înțelepte pentru viața aceasta le facem atunci când privim mereu spre viața veșnică

Pentru ce socotim ca vrednică de îmbrățișat această viață vremelnică? Pentru ce suntem pironiți de relația cu ea? Pentru ce ne vine greu să ne smulgem din ea la ieșirea din ea? Căci al celor fără de minte este să nu vrei să te întorci acasă din surghiun, nici să revii din război, la pace.

Vrei să iubeşti oamenii? Iubeşte-L pe Hristos!

Dragostea care vine din dragostea lui Hristos este dragoste puternică şi veritabilă. Iubeşte-L pe Hristos!
Pe calea iubirii urcăm spre Dumnezeu. 

Maica Domnului n-a păcătuit niciodată, nici măcar cu un gând

Noi nu ajungem la plinătatea iubirii Maicii Domnului şi de aceea nu putem înţelege pe deplin întristarea ei. Iubirea ei era desăvârşită. Ea iubea nemăsurat de mult pe Dumnezeul şi Fiul ei, dar iubea cu o mare iubire şi norodul.

Cădem singuri, ne ridicăm împreună – comuniunea iubirii, a rugăciunii, a credinței

Nimeni nu poate să își pună speranța în rugăciunile proprii, iar oricine se roagă solicită mijlocirea întregii Biserici. Toți îngerii se roagă pentru noi, toți apostolii, martirii și patriarhii și, mai presus de toți, Maica Domnului nostru, iar această unitate sfântă reprezintă adevărata viață a Bisericii.

„Căsătoria nu ne îndepărtează de Dumnezeu, ci ne leagă de El și mai mult”

Căsnicia nu depărtează de Dumnezeu ci, dimpotrivă, leagă de El şi mai mult, având mai multe imbolduri către aceasta.

Cineva mă caută prin viața mea

Cineva umblă prin viața mea delicat și smerit ca însăși suflarea așteptând să-L simt să-L aud să-L văd...

Părintele Cleopa Ilie dăruia zilele credincioșilor care-l căutau, iar nopțile le închina rugăciunii

În ultimii 20 de ani, Părintele Cleopa n-a mai plecat nicăieri. Iubea mai mult liniştea, tăcerea şi singurătatea. Mai ales noaptea, după ce rămânea singur, se ducea în marginea pădurii şi se ruga lui Dumnezeu până după miezul nopţii, vărsând multe lacrimi. Apoi se întorcea la chilie, fără să ştie nimeni nevoinţa sa de taină. Astfel, ziua o dăruia credincioşilor care veneau la el, iar noaptea o dăruia numai lui Hristos în taina inimii sale! Dintre toate faptele sale bune, pe lângă rugăciune, post şi linişte, Părintele Cleopa iubea cel mai mult milostenia şi cuvântul duhovnicesc.

Pagini